Parohia Frasinu-cu ajutorul lui Dumnezeu, multe lucruri bune s-au întâmplat și anul acesta

Doamne ajută! Bunul Dumnezeu să ne binecuvinteze!
Aceste fotografii arată câteva dintre noutățile din Parohia Frasinu. Cu ajutorul bunului Dumnezeu am reușit să mai facem câteva lucrări și lucruri bune!

Le mulțumesc public enoriașilor și reprezentanților Primăriei Vladimir care ne-au ajutat și în acest an! Dumnezeu să le dea sănătate!

Decembrie 2014: Sfințirea unei punți la Vladimir

La sfârșitul lui 2014, am participat alături de autorități, la sfințirea unei punți noi pentru sătenii comunei Vladimir. Articolul a apărut în cotidianul Gorj Domino.

Oficialitățile județului au participat duminică, 7 decembrie, la sfințirea unei punți nou construite, după ce în vară viitura a distrus-o pe cea veche. După slujba de sfințire, localnicii au participat la o agapă.

Primăria Vladimir a alocat 16.700 lei pentru refacerea punții din satul Vladimir, care a fost distrusă în vara acestui an, în urma viiturilor. Astfel, lucrările la noua punte au fost finalizate, iar la sfârșitul săptămânii trecute aceasta a fost sfințită. La ceremonia de sfințire au participat și Ion Călinoiu, președintele Consiliului Județean Gorj, Ciprian Florescu, vicepreședintele CJ Gorj, dar și prefectul de Gorj, Alin Văcaru. Slujba de sfințire a fost oficiată de preotul Dragomir Țicleanu, paroh al Parohiei Frasinu din comuna Vladimir. „Am reușit să finalizăm această lucrare, care era necesară, căci pe această punte trec cetățenii. Aceștia au fost nevoiți să ocolească după ce vechea punte a fost luată de viitură. Am alocat de la bugetul local suma de 16.700 lei și am primit de la Complexul Energetic Oltenia țeava și cablurile necesare. Din pricina inundațiilor, am avut și terenuri inundate, terenuri agricole, iar cinci proprietari cu suprafețe mari au primit despăgubiri”, a spus primarul Marius Vijulan de la Vladimir.

Promisiuni pentru viitor

Marius Vijulan, primarul comunei Vladimir, a mai declarat că pentru 2015 are mai multe promisiuni de îndeplinit, având, de asemenea, și un proiect pe fonduri europene în lucru. „Avem mai multe lucruri sau proiecte de făcut la anul. Sperăm ca la începutul anului să finalizăm lucrarea de alimentare cu apă în satele Vladimir și Valea Deșului, mai trebuie să lucrăm la drumuri. Avem un proiect european pentru drumuri, este vorba de un proiect amplu de peste un milion de euro, pentru modernizare drumuri. Sunt încă în fază incipientă. Din bugetul local vom lucra la un drum din comună”, a spus primarul Vijulan.

Sursa: http://www.gorj-domino.ro/puntea-de-la-vladimir-luata-de-viitura-refacuta/

Părintele Filon de la Vladimir: „De când eram copil, Dumnezeu m-a ținut de mână”

Părintele Filon Popescu are 89 de ani și este preot din anul 1950. Deși a ajuns la o vârstă venerabilă, preotul încă slujește la Biserica din satul Andreești, alături de parohul locului. Filon Popescu este căsătorit cu soția sa, Constanța, de 64 de ani și au avut împreună o viață plină de întâmplări ce merită a fi povestite. 

Un păr bătrân străjuiește intrarea în curtea gospodăriei bătrânului preot Filon Popescu din satul Andreești, al comunei Vladimir. Blândul preot, cu părul nins și aplecat de spate, ne primește în curtea sa cu bucurie, căci adoră oaspeții. Este un om jovial, care are mereu câte ceva de povestit. Părintele Filon Popescu are 89 de ani, dar încă slujește la Biserica din Parohia Andreești, din comuna Vladimir. Viața sa a însemnat parcurgerea mai multor perioade istorice zbuciumate: schimbări de gerimuri politice, comunismul, Revoluția. Filon și soția sa, Constanța Popescu, sunt socrii fostului medic ortoped Tiberiu Lumezeanu, cunoscut și extrem de apreciat în Gorj, care a decedat în urma unui accident cu mulți ani în urmă. Una dintre secțiile SJU Târgu-Jiu îi poartă numele, drept omagiu. Părintele Filon Popescu este iubit de credincioșii din Andreești, chiar dacă nu le mai este preot paroh de mai bine de zece ani.

Copil sărac, dar plin de credință și ambiție

Filon Popescu a fost fiul unui cantor bisericesc din Vladimir, care și-a dorit cu ardoare ca fiul său să devină preot. Astfel că și-a înscris băiatul la seminarul teologic de la Vâlcea, iar, după mai bine de 12 ani de școală, Filon Popescu a fost hirotonit preot. „Eu am trecut de 89 de ani și am aflat de-a lungul vieții că Biserica are mulți dușmani”, își începe povestea părintele Filon Popescu din Vladimir. A mers să susțină examenul de absolvire la seminarul Teologic alături de tatăl său. Își amintește și acum că-n aceea vreme avea doar 25 de kilograme și a apărut în fața comisiei de admitere în costum popular tradițional schileresc, plin de teama că va fi respins. A fost admis, iar, după seminar, a mers și la facultate. A avut ambiție și credința că va reuși. „Tatăl meu era cantor bisericesc. După ce i-a murit prima soție, s-a căsătorit cu muma mea și ea i-a făcut trei fete și pe mine și apoi încă un frate. M-a născut pe 23 aprilie, dar m-au trecut în acte pe 8 mai. Mi-au căutat numele și nu se hotărau. Au găsit în sinaxar numele Filon și așa mi-a rămas. Am fost un copil dorit de familie și tata a vrut mereu să mă facă preot, cum el era cantor. Am luat la Seminar din 140 de elevi și am făcut acel seminar de la Râmnicu Vâlcea. Aveam idealuri, visam să fac în parohia mea un Rai! (…)”, a afirmat preotul. „Am stat opt ani la Seminar și apoi am făcut facultatea de Teologie la București, căci am apucat două perioade istorice zbuciumate. Am absolvit facultatea cu excepțional, deși eram copil sărac. În 1948 a fost reforma în învățământ și ne-au dat afară pe toți. Aruncau cărțile pe stradă, de pe geamurile universității, și eu le adunam cu părintele Iustin Moisescu, fostul Patriarh – mi-a fost profesor la universitate. După `48, ne-au trimis la fostul seminar central din București, desființaseră toate seminariile din țară. Opt ani de seminar și alți patru de facultate plus alți doi după stilul vechi. De la seminar am puțini colegi care s-au făcut preoți. Au ales alte meserii. După ce am terminat facultatea, am venit acasă și în 1950 m-am însurat”, a povestit bătrâna față bisericească.

„Părintele Stăniloae mi-a fost profesor, eram printre cei mai buni studenți! I-am mai avut profesori pe Petru Rezuș, Liviu Stan, părintele Burlacu, Cristescu. Părintele Stăniloae era un om minunat, un extraordinar profesor. Spunea că, cine vrea să fie atent la ce spunea dânsul, este, cine nu, treaba lui. Trebuia să ai înclinație spre studiul dogmaticii, așa credea dânsul”, a declarat preotul Filon Popescu.

Căsătoriți de aproape 65 de ani

S-au căsătorit de tineri. Constanța avea 15 ani, iar părintele Filon abia împlinise 24 de ani și trebuia să se preoțească. „Fratele lui era cantor bisericesc la Biserica din Andreești și eu mergeam la biserică acolo. M-a văzut acolo și a decis că e bine să mă ia de nevastă. Eu aveam doar 15 ani și el avea 24 de ani. Mi-era rușine de el. A venit la părinții mei, cu preotul care era aici în parohie. Pe 14 septembrie a venit la noi și am decis să ne căsătorim. De atunci suntem împreună, de peste 64 de ani. Primul rând de veștminte preoțești i l-am făcut eu. Nu existau materiale, eu m-am căznit să i-l fac. Au fost vremuri grele, dar am trăit și timpuri frumoase. Ne-a ajutat Dumnezeu! Cel mai mult ne iubim familia, avem copii, nepoți și strănepoți care sunt sufletul nostru!”, a povestit, emoționată, preoteasa Constanța Popescu.

L-a cunoscut pe părintele Foca Popescu, mort în lagărul de la Periprava
Tatăl lui Filon Popescu a fost cantorul părintelui Foca Popescu, unul dintre preoții gorjeni care au decedat în lagărele comuniste (Periprava). „Părintele Foca era foarte deștept, era mai dur însă. Chiar și cu tata, deși erau rudă. A murit la lagărul Periprava. Când i-a murit primul copil, părintele Foca făcea vecernie. Unul dintre copii i-a murit sub un mal de pământ, au avut o viață grea. După Revoluție, au venit comuniștii și au vandalizat cavoul Schilerilor, ctitorii Bisericii Cocoanei de la Frasinu. Ce au putut să facă! Numai nenorociri!  Părintele Foca a murit și ne-au spus să îi facem înmormântare, fără trupul lui, că trupul i-a rămas la lagăr. Când au aflat comuniștii că l-am înmormântat, au vrut să ne închidă”, a spus părintele Filon Popescu.

„Un an am stat în Ardeal, la Harghita, ca preot între unguri”

Viața nu le-a fost ușoară, dar împreună și cu multă credință în Dumnezeu, au depășit toate obstacolele. După căsătorie, a fost hirotonit și trimis preot în Harghita. „Un an am stat în Ardeal, la Harghita, ca preot între unguri. Orice rău aduce un bine, este un proverb nemțesc și așa a fost! Am stat puțin acolo. Am fost preot și la Șișești-în județul Mehedinți, vreme de doi ani. Grație socrului meu, m-au adus preot aici, la Vladimir. Era o perioadă grea, la Vladimir era un preot bătrân, mi-a părut rău de el. Nu aveam biserică acolo, la Negraia, era închisă cultului. Făceam slujbă la Luncă, dar era biserica prea mică. Am redeschis Biserica din Negraia și oamenii m-au apreciat. Am stat 15 ani preot acolo. În 1967, cred, am venit preot aici, la Andreești. De aici am ieșit la pensie. Am reabilitat Biserica de la Scoica. Tare greu a fost. Am lucrat după deviz. Abia am adus materialele care ne trebuiau. În 1977 eram gata. Am sfințit-o-n toamnă. Atunci, în martie, a fost și acel cutremur groaznic. Dar biserica nu a pățit nimic. Aceasta este realizarea mea, am salvat această biserică”, a afirmat părintele Filon.

Prieten al părintelui Părăianu

„De când eram copil, Dumnezeu m-a ținut de mână (…)!”, spune bătrânul preot. În lunga sa viață a învățat multe, a ajutat mereu pe cine a avut nevoie, și-a iubit familia și pe Dumnezeu. Una dintre cele mai prețioase amintiri este vremea petrecută alături de părintele Teofil Părăianu, unul dintre marii duhovnici ai neamului românesc: „Am fost prieten cu părintele Teofil Părăianu. Am fost prieteni! Vă dați seama? Avea ochii albaștri, dar se vedea că nu vede cu ei. L-am cunoscut înainte să devin preot. La câteva zile înainte să mă facă diacon. Am stat două săptămâni ca diacon, mereu în compania părintelui Teofil Părăianu, care era student, nu devenise monah. L-am revăzut apoi după 20 de ani, la Mănăstirea Sâmbătă de Sus și și-a amintit de mine. (…) Scria la mașina de scris, deși era orb. Am de la dânsul scrisă o rugăciune. O păstrez și acum. L-am vizitat de mai multe ori după aceea”, a spus părintele Filon.

Sursa: www.gorj-domino.ro

Bisericile Gorjului: Lemnul „glăsuiește” despre Sfinți!

O statistică a bisericilor de lemn din România, înscrise pe Lista monumentelor istorice, situează judeţul Gorj alături de Maramureş, Vâlcea şi Bucovina. Pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu, credincioşii gorjeni şi-au statornicit de secole ortodoxia.

Pe lista monumentelor de patrimoniu din judeţul Gorj sunt înscrise 184 de biserici, dintre care 119 din lemn şi 65 de zid. Aici, în ţara lui Brâncuşi, părintele lemnului, sfintele lăcaşuri vădesc o adevărată istorie a lemnului, cu rădăcini adânc înfipte în secolele ce au trecut. Chiar dacă materialul din care sunt făcute este perisabil, ele au reuşit să reziste luptei cu timpul, prin grija preoţilor şi a enoriaşilor. Aşa se face că în localităţile Băleşti sau Cruşeţ pot fi admirate biserici cu o vechime de peste trei secole. Potrivit oamenilor de cultură, meşterii care au lucrat aceste monumente s-au inspirat din arhitectura bisericilor de zid. Olimpia Bratu, directoarea Bibliotecii Judeţene Gorj şi fostă directoare a Direcţiei de Cultură din municipiu, afirmă că acest detaliu se poate observa atât în modalitatea de obţinere a proscomidiei, cât şi în decorul cornişelor care imită pe cele de zidărie cu cărămizile aşezate pe colţ. 

Lemnul "glăsuieşte" despre cele sfinte

Cioplirea lemnului a fost adusă la rang de artă de meşterii care au realizat bisericile de lemn din Gorj. Întreaga construcţie impresionează pornind de la modalitatea de îmbinare a bârnelor până la decorul stâlpilor din pridvor sau al uşilor de intrare. "În decorul bisericilor de lemn se folosesc de regulă motive cu valoare de simbol - pomul vieţii, brâul în frânghie care înconjoară uneori biserica, imaginea şarpelui, mărul, crucea în creste. Îmbinarea bârnelor în coadă de rândunică este cea mai frecventă metodă de rezolvare practică şi decorativă a structurii de rezistenţă. Mai rar întâlnită, îmbinarea în formă de cap de cal are rolul de a contribui la monumentalitatea edificiului. Acest stil este foarte bine reprezentat la Biserica "Sfântul Nicolae" de la Negomir, din cătunul Curtişoara", a spus Olimpia Bratu.

Acoperişul lăcaşurilor de cult din lemn era cu învelitoare din şiţă. La unele biserici a fost înlocuit. La altele încă păstrează învelitoarea de şiţă pe care comunităţile au reînnoit-o în timp. Acest tip de acoperiş oferă şi astăzi originalitate şi autenticitate acestor inestimabile monumente. (www.ziarullumina.ro)

File de istorie

Cele mai numeroase monumente istorice din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei sunt bisericile de lemn construite în perioada sec. XVIII – XIX. Din păcate, românii-nu generalizăm- nu au știut să aibă grijă așa cum ar fi trebuit de aceste monumente. Un astfel de exemplu dramatic este cazul bisericilor de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei, ce se află într-o stare de degradare avansată. Unele dintre ele au fost abandonate, altele au fost strămutate și salvate. Avem în Gorj biserici părăsite, despre oamenii spun că ar fi blestemate, avem biserici uitate, deși istoria lor ne îndeamnă să nu le lăsăm să moară în negura ignoranței-amintim aici Biserica de la Boia, Biserica de lemn Sf. Gheorghe din Sâmbotin: Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Frăteşti-Leleşti; Biserica de lemn Sf. Dumitru, Vlădoi, Schela; Biserica de lemn Sf. Nicolae, Polovragi – acoperită cu tablă într-o manieră mai mult decât improprie – Biserica Adormirea Maicii Domnului din Cruşeţ, Slăvuţa – geamurile turlei sparte, urme de mizerie provocate de păsări și lista poate continua.

Biserica Cocoanei s-a „îmbogățit” cu o nobilă troiță

Doamne ajută!
Îmi cer iertare că nu am mai postat de prea mult timp pe acest blog. Cu ajutorul bunului Dumnezeu am reuși să mai facem câte ceva în Parohia Frasinu. Printre noutăți, vă anunț că Biserica Cocoanei s-a „îmbogățit” cu o troiță, realizată de un meșter din Novaci pe cheltuiala unei enoriașe pe care o respect foarte mult, doamna Pușa din Frasin, cum îi spunem cei care o iubim.

De asemenea, cu ajutorul bunului Dumnezeu, la Biserica cu hramul Sfinții Mihail și Gavril din satul Frasin am pus la punct o mică bibliotecă, ale cărei cărți le-am catalogat. Enoriașii pot împrumuta cărți spre a se îmbogăți spiritual, iar unii deja au făcut acest lucru. 

Avem mai multe lucruri de pus în aplicare. Și suntem încredințați că vom reuși dacă ne va ajuta Dumnezeu!

Să vă binecuvinteze Dumnezeu și să vă dea sănătate!

Doamne ajută!

Preoția se face cu omul și pentru om

Doamne ajută!
De câteva zile am început o colaborare cu un ziar local, Gorj-Domino. Pe perioada Postului Mare voi publica în paginile acestui ziar articole pe care le consider folositoare creștinilor. Este o nouă modalitate de a fi în legătură cu domniile voastre. Vă mulțumesc și fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze în fiecare clipă!


http://www.gorj-domino.ro/sa-murim-pacatului-si-sa-inviem-dreptatii-a-inceput-postul-pastelui

Învierea Domnului este un eveniment unic în istoria lumii și îl așteptăm cu sufletele primenite în vremea postului. Paştele este una dintre principalele sărbători creştine și simbolizează victoria Mântuitorului Iisus Hristos asupra păcatelor şi asupra morţii, victoria Binelui asupra Răului, victoria credinței. Vă voi vorbi despre importanța postului, căci, de astăzi, intrăm în Postul Paștelui. Fie ca bunul Dumnezeu să vă lumineze mereu calea!

Purtăm în noi, spun Sfinții Părinți, o dorinţă nestinsă după înveşnicire, în perspectiva întâlnirii desăvârşite cu Dumnezeu în ceruri: „Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale”. În acest chip, fiecare an ne deschide în suflet bucuria unei noi învieri, care străbate până dincolo de moarte, în comuniunea desăvârşită cu Hristos, Biruitorul morţii. La ea ajungem însă cu multă osteneală de post, rugăciune, mai ales în perioada Postului Mare. (http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/traditia-postului-biserica-ortodoxa)
Postul Paștelui începe astăzi, este cel mai important, lung şi aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe, şi se va încheia la 20 aprilie, ziua când se va sărbători, anul acesta, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Postul cel mare aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul Iisus înainte de începerea activităţii sale mesianice. Postul Paştelui nu face altceva decât să amintească de vremea pe care oamenii au petrecut-o aşteptând să vină Mântuitorul lumii. Iar Învierea sa este cea mai mare minune a lumii: „Dintre toate minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos şi pe care Sfintele Evanghelii le numesc semne, Învierea Sa din morţi ne angajează efectiv şi într-un mod absolut în faptul că suntem mântuiţi în existenţa noastră concretă, deodată cu validarea reală şi permanentă a istoriei care – de acum ne este clar – nu mai înaintează înspre neant, şi nici spre colapsul final implacabil, ci spre slava şi înnoirea descoperite în Învierea lui Iisus Hristos” (Pr. Dumitru Stăniloae). De acum „istoria”, zice părintele D. Stăniloae, „nu se mai mişcă numai în planul mărginit, care nu ne-ar duce la nimic esenţial nou, ci ne pune în legătură cu un conţinut în care se comunică continuu istoriei conţinuturi noi”. Pe durata Postului Mare, creştinii ortodocşi trec printr-o perioadă specială de pregătire a trupului, dar mai ales a sufletului, pentru marea sărbătoare a Sfintelor Paşti.

Postul minții și al sufletului

Și noi vom călători 40 de zile (perioada postului mare) ca să-L întâmpinăm mai întâi pe Hristos în Ierusalim, ca să fim prezenţi la patima Sa şi mai apoi să ne bucurăm de Învierea Sa. Dincolo de toate, trebuie ştiut că, deşi pentru mulţi legea postului este mai mult o lege a pântecului, pentru creştinii adevăraţi, acest legământ se face mai ales pentru minte şi suflet, căci „cel ce nu păzeşte măsura şi alegerea cu grijă a mâncării, nu poate să-şi păstreze nici fecioria, nici întreaga înţelepciune, nu-şi poate înfrâna mânia, se dedă leneviei, se face rob al slavei deşarte, sălaş al trufiei, pe care o bagă în om starea lui trupească ce apare cel mai adeseori din pricina mesei bogate şi ospătării până la saţ”. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că postul trupului este hrana sufletului. Tocmai de aceea, dacă postim trupeşte, trebuie să ne înfrânăm şi de la păcate. În zadar postim de la mâncare, dacă nu postim şi cu gura şi cu ochii noştri. Suntem datori să ţinem acest post al Paştelui ca să ne bucurăm de intrarea în rai, de Învierea Mântuitorului. Se cuvine să postim şi de cuvinte, să ne înfrânăm toate simţurile noastre. Postul trebuie întotdeauna însoţit de rugăciune şi milostenie: «Dă-i postului două aripi, rugăciunea şi milostenia, şi te va duce la Dumnezeu». Fără milostenie, fără rugăciune şi fără o stare de revenire în sine, aşa cum a avut Fiul cel pierdut, noi nu putem spori deloc în cer. De aceea trebuie să acordăm atenţia cuvenită acestei perioade de pocăinţă, cea mai importantă din tot anul bisericesc, perioadă în care noi ne putem întoarce la Dumnezeu.

Dumnezeu ne iubește!

M-am gândit să închei cu unele dintre cele mai frumoase cuvinte despre căutarea Lui Dumnezeu, vorbe ale unui OM însetat de Absolut, Părintele Dumitru Stăniloae („Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica”): „L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărţi, în idei şi simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. Și atunci L-am auzit spunându-mi: ÎNDRĂZNEȘTE SĂ ÎNȚELEGI CĂ TE IUBESC! Atunci, cu răbdare, m-am pus pe lucru. Astfel, am înţeles treptat că Dumnezeu e aproape, că mă iubeşte şi că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalţi. Am înţeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu şi cu celălalt. Şi că, fără această comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai lumea să trăiască în această iubire, și atunci ar cunoaşte viaţa veşnică…”.

Preot Dragomir Țicleanu

Celelalte articole le găsiți accesând următoarele link-uri:

http://www.gorj-domino.ro/preotul-calauzitor-spre-mantuire

http://www.gorj-domino.ro/preotia-se-face-cu-omul-si-pentru-om

http://www.gorj-domino.ro/rugaciunea-plina-de-dragoste-invinge-oboseala

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Frasinu, renovată în 1969 (act doveditor)

                                                                                                    

                             Arhiepiscopia Craiovei și Mitropolia Olteniei 

                                         

                                    Parohia Frasinu, Protoieria Tg-Cărbunești

Bilet de Redeschidere

             

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sf. Duh, ziditu-s-a din temelie această Sfântă Biserică cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, din parohia Musculești(Frasinu), comuna Vladimir, satul Frasinu, județul Gorj, între anii 1884-1885.

         În anii 1967-1969, s-au făcut reparații capitale în exterior, iar în interior s-a spălat pictura cu ajutorul enoriașilor din parohia Musculești (Frasinu), prin stăruința Pr. Paroh Ilie Calotă.

S-a resfințit această Biserică în ziua de 12 octombrie 1969, de către P. C. Preot Iordache Ioan, consilier Mitropolitan, delegatul Înalt Prea Sfințitului Părinte Mitropolit Firmilian, Arhiepiscop și Mitropolit al Olteniei, Protoiereul Protopopiatului Tg- Cărbunești P. C. Preot Solomon Motocu, P. C. Preot Paroh Ilie Calotă, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Binecuvintează Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei Tale și răsplătește cu milele Tale cele bogate pe cei ce s-au ostenit la ridicarea și înfrumusețarea acestui sfânt lăcași de închinare. Amin!

                             

                                                                                          

       Doamne ajută! Acest document l-am găsit la Biserica „Sfinții Arhangheli” din satul Frasinu și o să îl păstrăm cu sfințenie, fiind o parte a istoriei Parohiei Frasinu. El datează, după cum se vede și din textul său, din 1969, când paroh era preotul Ilie Calotă, Dumnezeu să îi dea sănătate! Părintele Calotă a reușit să renoveze lăcașul de cult după aproape 20 de ani de la prima încercare, când părintele Foca Popescu încercase să restaureze biserica. Părintele Foca Popescu nu a putut să își ducă la bun sfârșit planul restaurării din cauza vremurilor tulburi în care a viețuit. El a fost întemnițat pe vremea comuniștilor, decedând după gratii. Mormântul său se află în curtea Bisericii Cocoanei, dar enoriașii ne-au spus că trupul său nu a fost recuperat de familia sa. La Frasinu, în curtea Bisericii Cocoanei se află doar mormântul și o cruce pe care familia i-a scris numele. Dumnezeu să îl odihnească în pace!