Sfântul Mare Mucenic Dimitrie
Izvorâtorul de Mir
Sfantul
si marele mucenic Dimitrie s-a nascut in cetatea Solun (Tesalonic), din parinti
de neam bun si dreptcredinciosi. Tatal lui era voievod in cetatea Solunului,
crezand in taina in Domnul nostru Iisus Hristos si slujind Lui. Dar nu
indraznea sa marturiseasca preasfant numele Lui, caci atunci era mare prigoana
asupra crestinilor din partea paganilor imparati. Temandu-se de groaznica
prigonire a nelegiuitilor, tinea ascuns in sine margaritarul cel de mult pret
al credintei lui Hristos. El avea in palatul sau o camara ascunsa de rugaciune,
in care erau doua sfinte icoane, impodobite cu aur si cu pietre scumpe: una a
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce S-a intrupat, iar alta a Preasfintei
Sale Maici, Fecioara Maria, inaintea carora intotdeauna aprindea candela si
aducea tamaie si se ruga impreuna cu sotia sa cea de o credinta, adevaratului Dumnezeu,
Cel ce locuieste intru cei de sus, Fiului Sau Unul nascut si Fecioarei Maria
cea preanevinovata. Asemenea era si milostiv catre saraci si aducea mari faceri
de bine celor care le trebuiau. Dar nu aveau fii, si pentru aceasta erau in
mare mahnire si se rugau lui Dumnezeu cu tot dinadinsul, ca sa le dea
mostenitori casei lor.
Dupa
multa vreme au fost auziti, pentru ca, aducandu-si aminte Cel Preainalt de
rugaciunile si de milosteniile lor, le-a dat lor un fiu; pe acest sfant si
vrednic de fericire Dimitrie, la a carui nastere s-a veselit tot Solunul
impreuna cu voievodul lor, care a dat la toata cetatea, dar mai ales saracilor,
un mare ospat, multumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar. Apoi cand copilul
a ajuns in varsta, ca sa poata cunoaste si sa inteleaga adevarul, l-au dus
parintii in casa lor de rugaciune si, aratandu-i sfintele icoane, i-au zis:
"Aceasta este icoana adevaratului Dumnezeu, Care a facut cerul si pamantul
si aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Nascatoarea lui
Dumnezeu". Deci, I-au invatat pe el sfanta credinta, spunandu-i toate cele
ce lumineaza cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si toate
cele privitoare la desertaciunea necuratilor zei pagani si a idolilor cei
neinsufletiti. Iar Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai,
dar mai ales din darul lui Dumnezeu, care incepuse a lucra intr-insul. El cu
tot sufletul a crezut in Dumnezeu si, inchinandu-se sfintelor icoane, le-a
sarutat cu osardie. Parintii lui, chemand in taina un preot si pe cativa
crestini, prieteni ai lor, in acea ascunsa camara de rugaciune, au botezat pe
fiul lor in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Copilul, luand
Sfantul Botez, a invatat cu amanuntul Legea lui Dumnezeu. El crestea cu anii si
cu intelepciunea, mergand cu fapte bune ca pe o scara, din putere in putere, si
era in el darul lui Dumnezeu care il lumina si il facea intelept. Dupa ce a
ajuns la varsta cea desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata,
lasandu-l pe Sfantul Dimitrie mostenitor nu numai al averilor, ci si al
faptelor lor cele bune.
Auzind
atunci imparatul Maximilian despre moartea voievodului Tesalonicului, a chemat
la dansul pe fiul acestuia, pe Sfantul Dimitrie, si, vazandu-i intelepciunea si
vitejia in razboi, l-a facut antipat si i-a incredintat lui Tesalonicul,
zicandu-i: "Pazeste patria ta si s-o cureti de necuratii crestini,
ucigandu-i pe toti cei care cheama numele lui Iisus Hristos Cel rastignit".
Sfantul Dimitrie, luand de la imparat dregatoria, a mers la Solun, unde a fost
primit cu mare cinste de cetateni si indata a inceput a marturisi inaintea
tuturor numele lui Iisus Hristos, pe care il preamarea, precum si a invata pe
toti credinta. El a devenit pentru tesaloniceni un alt Apostol Pavel,
aducandu-i pe ei la cunostinta adevaratului Dumnezeu si dezradacinand
inchinarea la idoli. Apoi, nu dupa multa vreme s-a facut cunoscut imparatului
Maximilian ca Dimitrie, antipatul, este crestin si pe multi ii aducea la
credinta sa, lucru pe care auzindu-l imparatul, s-a maniat foarte tare. Intorcandu-se
atunci de la razboiul pe care l-a purtat cu scitii si cu sarmatii, pe care i-a
supus sub stapanirea imparatiei Romei si venind biruitor, a facut din cetate in
cetate praznice si jertfe idolesti, apoi a venit si in Tesalonic. Dimitrie,
inca inaintea venirii imparatului in Solun, a incredintat toata averea sa unui
credincios slujitor al sau, pe care il chema Lupul, si l-a insarcinat cu toata
bogatia ce ramasese de la parintii lui, aurul, argintul, pietrele de mare pret,
si hainele, sa le imparta in graba la cei carora le trebuiau si la saraci,
zicand: "Imparte bogatia cea pamanteasca, ca sa cautam pe cea
cereasca". Iar el s-a pus pe rugaciuni si pe post, pregatindu-se inainte
pentru a primi cununa cea muceniceasca. Imparatul a intrebat daca sunt adevarate
cele auzite despre Dimitrie. Iar Dimitrie, stand inaintea imparatului, cu mare
indrazneala a marturisit ca el este crestin si a defaimat inchinarea de idoli
cea paganeasca. Atunci imparatul a poruncit sa fie dus nu in temnita cea de
obste, ci intr-un loc mai defaimat, intr-o baie mare si veche, care era aproape
de palatele unde sedea imparatul. L-au pus, deci, pe sfant in camarile acelei
bai, care era adanca si in care, intrand el, se ruga, graind ca David:
"Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte Doamne, ca sa imi ajuti mie,
grabeste, ca Tu esti rabdarea mea Doamne, Doamne, nadejdea mea din tineretile
mele. Spre Tine m-am intarit din pantece, din sanul maicii mele, Tu esti
acoperitorul meu pana ce voi fi. Pentru aceasta se va veseli gura mea, cand voi
canta Tie si limba mea toata ziua va invata dreptatea Ta".
Sfantul
Dimitrie sedea acolo in temnita ca intr-o camera luminoasa, cantand si slavind
pe Dumnezeu. Apoi sfantul a vazut o scorpie inaintea sa, care voia sa-l muste
de picior; iar el, insemnandu-se cu semnul crucii si dupa ce a zis: "In
numele lui Hristos care a zis sa calcam peste serpi si peste scorpii si peste
toata puterea vrajmasului", a calcat peste scorpia aceea. Stand asa in
temnita, a fost cercetat de ingerul lui Dumnezeu care i s-a aratat intru lumina
mare, cu o preafrumoasa cununa din Rai, si i-a zis lui: "Pace tie,
patimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Imbarbateaza-te si te intareste si
biruieste pe vrajmasii tai". Zicandu-i acestea, i-a si pus cununa pe cap.
Iar sfantul a raspuns: "Ma bucur intru Domnul si ma veselesc intru
Dumnezeu, Mantuitorul meu". Si sfantul se aprindea cu inima catre
dragostea lui Dumnezeu, voind sa-si verse cu osardie sangele sau pentru Dansul.
In
acea vreme imparatul se indeletnicea cu jocuri publice si cu privelisti; pentru
ca imparatii elinilor, in vremea de demult, aveau obiceiul ca atunci cand
intrau intr-o cetate puneau pe oameni sa se lupte, aruncau pietre si sareau,
apoi aruncau cu sulite la semn si se luptau cu pumnul. Acest fel de lupte se
numeau pentatlon si cei care ar fi biruit in aceste cinci lupte primeau daruri
de la imparat. Imparatul a vrut sa vada aceste cinci feluri de lupte si s-a
asezat la un loc inalt ca sa-i vada pe luptatori, intre care era si vestitul
Lie, din neamul vandalilor. Acesta era inalt cu trupul, puternic cu virtutea si
infricosat la chip, caruia i-a facut un loc inalt de priveliste. Imparatul se
bucura, vazand cum acel Lie se lupta cu oamenii cei viteji si ii ucidea pe ei,
aruncandu-i de sus in sulite: Mai era acolo si tanarul crestin Nestor, cunoscut
Sfantului Dimitrie. Acela, vazand pe Lie ca ucide pe multi si mai ales ca ii
pierde pe crestini fara crutare, s-a aprins de ravna si, vrand sa se lupte cu
Lie, a alergat la Sfantul Dimitrie care era in temnita si i-a spus lui despre
luptatorul Lie ca a ucis multime de crestini. Nestor cerea de la dansul
binecuvantare si rugaciuni, ca sa-l poata birui pe acel nemilostiv ucigas de
oameni. Sfantul Dimitrie, insemnandu-l pe el cu semnul Sfintei Cruci, i-a zis:
"Du-te si il vei birui pe Lie, marturisind pe Hristos". Apoi Nestor a
alergat in acel loc si cu mare glas a strigat: "O, Lie! Vino sa ne luptam
amandoi!". Imparatul, sezand la loc inalt si privind pe oameni
luptandu-se, daca a vazut pe Nestor tanar si frumos la fata, fiind cam de douazeci
de ani, l-a chemat la dansul si i-a zis: "Tinere, pentru ce nu-ti cruti
viata ta? Oare nu vezi pe cati i-a biruit Lie si cat sange a varsat? Nu iti
este mila de frumusetea ta si de tineretea ta? Daca esti sarac, vino sa te
imbogatesc, numai nu te duce sa te lupti cu Lie, ca o sa-ti pierzi viata".
A raspuns Nestor: "Imparate, eu sarac nu sunt, nici nu vreau sa-mi pierd
viata, ci vreau sa ma lupt cu Lie si sa-l biruiesc pe el". Acestea
zicandu-le, striga: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!" Apoi a inceput
sa se lupte cu potrivnicul, pe care, trantindu-l jos in sulitele cele ascutite,
l-a omorat. Imparatul s-a mahnit foarte tare de pierderea lui Lie, mai mult
decat daca ar fi cazut el din imparatia sa. Chemand la el pe Nestor, i-a zis:
"Tanarule, cu ce farmece l-ai biruit pe Lie? EI a omorat atitia oameni mai
puternici decat tine si tu cum l-ai omorat pe dansul?" Sfantul Nestor a
raspuns: "Imparate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui
Hristos, adevaratul Dumnezeu, am facut aceasta". Acestea daca le-a auzit
paganul imparat, s-a maniat foarte tare si a poruncit unui boier pe care il
chema Marchian, sa-l scoata pe Nestor afara de poarta cea de aur si sa-i taie
capul cu cutitul. In acest chip s-a sfarsit Sfantul Nestor, dupa cuvantul Sfantului
Dimitrie.
Nu
s-a mangaiat imparatul pentru pierderea lui Lie, caci toata ziua si toata
noaptea era mahnit. Apoi afland ca Dimitrie a fost pricinuitorul mortii lui
Lie, a poruncit sa-l ucida pe el cu sulitele. "Precum Lie a fost aruncat
in sulite de Nestor si a murit, asa si Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele, ca
de aceeasi moarte sa moara cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie"
- asa zicea imparatul. Dar s-a inselat nebunul imparat, socotind ca sfintii mor
cu aceeasi moarte ca si pacatosii, pentru ca moartea pacatosilor este cumplita,
iar a sfintilor este cinstita inaintea Domnului.
Incepand a se lumina de ziua, in ziua de douazeci si sase a
lunii octombrie, au intrat ostasii in temnita si, aflandu-l pe Sfantul Dimitrie
stand la rugaciune, l-au impuns pe el cu sulitele. Intaia sulita cu care a fost
impuns a fost in coasta dreapta, in locul in care a fost impuns si Hristos pe
cruce. Caci sfantul, cum a vazut pe ostasi, singur a ridicat mana dreapta si
acestia I-au si impuns. Astfel, inchipuind patima lui Hristos Domnul, Cel
impuns cu sulita, sfantul si-a dat in mainile Lui cinstitul sau suflet. Iar
trupul lui care zacea pe pamant fara cinste, mergand noaptea un oarecare dintre
credinciosi, l-a luat in taina si l-a ingropat.
Cand Sfantul Dimitrie a fost strapuns de sulite in temnita de
catre ostasi, era de fata la moartea lui si credinciosul sau slujitor, cel
pomenit mai inainte, Lupul. Acela a luat haina stapanului sau cea inmuiata in
sange. La fel si inelul lui l-a inmuiat in sange si multe minuni facea cu haina
si cu inelul, tamaduind toate bolile si gonind duhurile cele viclene, incat s-a
dus vestea minunilor prin tot Solunul si toti bolnavii alergau la dansul.
Afland despre acestea Maximilian, a poruncit ca sa-l prinda pe fericitul Lupul
si sa-i taie capul. Si astfel, sluga cea buna si credincioasa a sfantului s-a
dus la Domnul dupa stapanul sau, adica dupa Sfantul Dimitrie, caci unde este
stapanul, acolo sa fie si sluga lui. Apoi, nu dupa multa vreme, a inceput
prigoana asupra crestinilor. Deasupra mormantului Sfantului Dimitrie era zidita
o biserica mica, in care se savarseau multe minuni si bolnavii primeau
tamaduire. Atunci, un boier din cei mari, slavit si credincios, din partile
Iliricului, pe nume Leontie, fiind cuprins de o boala grea si nevindecabila, a
alergat cu credinta la Sfantul Mare Mucenic Dimitrie. Cand au ajuns la biserica
sfantului, l-au asezat in acel loc unde se aflau in pamant moastele mucenicului
si indata acesta a primit tamaduire si s-a sculat sanatos, multumind lui Dumnezeu
si preamarind pe Sfantul Dimitrie, placutul Lui. Acesta a vrut sa zideasca
sfantului o biserica mare si frumoasa in semn de multumire.
Daramand
biserica cea mica, cand s-a inceput temelia celeilalte biserici, au fost gasite
moastele Sfantului si Marelui Mucenic Dimitrie intregi si nestricate, din care
au izvorat mir frumos mirositor si a umplut toata cetatea de mireasma buna.
Apoi s-a adunat tot poporul si cu bucurie au luat din pamant moastele sfantului
si s-a tamaduit multime de bolnavi, prin ungerea cu mirul care izvora. Leontie,
bucurandu-se, nu atat pentru sanatatea sa, cat pentru aflarea sfintelor moaste,
degraba a savarsit lucrul pe care il incepuse si a ridicat in acel loc o
biserica preafrumoasa in numele Sfantului Mare Mucenic Dimitrie. Intr-insa a
pus cinstitele lui moaste, intr-o racla ferecata cu aur si impodobita cu pietre
de mare pret. Apoi, cumparand sate si vii, le-a dat bisericii spre intretinerea
celor ce sluteau in ea. Leontie, intorcandu-se la locul sau, a vrut sa ia cu
sine o parte din moastele sfantului, ca sa zideasca. o biserica si in patria
sa. Dar sfantul, aratandu-i-se in vis, i-a zis sa nu indrazneasca a lua ceva
din moastele lui. Atunci el a luat numai giulgiul cel inmuiat in sangele
sfantului si, punandu-l in racla de aur, a plecat: Multe minuni s-au facut pe
cale cu acel giulgiu, prin puterea rugaciunilor sfantului, caci trecand el un
rau mare si foarte tulburat de o furtuna, pentru care era cuprins de mare
frica, i s-a aratat Sfantul Mucenic Dimitrie, zicandu-i: "Racla cu giulgiu
ia-o in mainile tale si nu te teme". Astfel facand el, a reusit sa treaca
impreuna cu insotitorii sai, fara primejdie raul acela. Ajungand in patria sa a
zidit o preafrumoasa biserica in cinstea sfantului mucenic. Acolo s-a vindecat
Marin, eparhul Iliricului, care era plin de rani din cap si pana la picioare.
De asemenea, au mai fost tamaduiti unul caruia ii curgea sange din nari si unul
indracit a fost izbavit si multe alte minuni se savarseau acolo cu ajutorul
rugaciunilor sfantului. Insa multe minuni se faceau in Tesalonic, acolo unde se
aflau moastele lui cele sfinte. Apoi a fost o foamete mare in Tesalonic, incat
mureau oamenii din pricina lipsei de hrana. Sfantul mucenic Dimitrie,
nesuferind sa vada oamenii din cetatea sa pierind de foame, s-a aratat pe mare
corabierilor, inconjurand limanurile, adaposturile si ostroavele, apoi a
poruncit corabierilor care duceau grau sa mearga in Tesalonic. Astfel a izbavit
cetatea sa de foamete.
Cand
dreptcredinciosul imparat Iustinian a zidit o preafrumoasa biserica in
Constantinopol, in numele intelepciunii lui Dumnezeu, Biserica Sfanta Sofia, a
trimis in Tesalonic barbati cinstiti ca sa aduca de acolo o parte din moastele
Sfantului Mucenic Dimitrie, pentru impodobirea si sfintirea acelei biserici
noi. Ajungand trimisii la Tesalonic si apropiindu-se de cinstita racla a
sfantului, deodata a iesit foc din racla, dogorind pe toti si un glas
infricosat din acel foc, zicea: "Sa nu indrazniti". Toti cei ce erau
acolo au cazut de frica si, luand numai tarana din acel pamant, s-au dus la
imparat. Spunandu-i cele ce s-au petrecut, s-au mirat toti de cele ce au auzit.
Iar tarana luata de la mormantul sfantului mucenic a dat-o jumatate
imparatului, iar cealalta jumatate au pus-o in camara unde se pastrau vasele
bisericii.
Altadata
un tanar, pe care il chema Onisifor, era randuit la biserica Sfantului Dimitrie
sa aprinda lumanarile si sa ingrijeasca candelele. Acela, fiind indemnat de
diavol, fura lumanarile si le vindea in taina si isi facea cistig necinstit.
Iar sfantul, nesuferind un lucru rau ca acesta ce se facea in biserica lui, i
s-a aratat in vis lui Onisifor, si fapta cea rea a lui a mustrat-o cu iubire de
oameni, zicandu-i: "Frate Onisifore, nu-mi este placut lucrul pe care il
faci tu, ca furi lumanarile si faci paguba celor ce le aduc, dar mai ales tie.
Ca celui ce face unele ca acestea ii creste osandirea. Deci lasa-te de aceste
apucaturi rele si te pocaieste". Onisifor, sculandu-se din somn, s-a
rusinat de fapta sa si se temea. Dar dupa o vreme a uitat invatatura mucenicului
si a inceput obiceiul sau cel rau, de a fura lumanarile. Odata, unul din
dreptcredinciosii cetateni, sculandu-se foarte de dimineata, a venit la
biserica si a adus niste lumanari foarte mari pe care, aprinzandu-le, le-a dus
la mormantul Sfantului Mucenic Dimitrie, apoi, rugandu-se, s-a dus. Iar
Onisifor, mergand spre acele lumanari, si-a intins mana sa le ia si indata a
auzit un glas din mormantul sfantului mucenic, zicandu-i: "Iarasi faci
acelasi lucru rau?" Onisifor, fiind lovit de acest glas, a cazut rau la
pamant si zacea ca un mort, pana ce a venit unul din clerici care l-a ridicat
pe el, uimit de spaima. Apoi, abia venindu-si in fire, si-a marturisit inaintea
tuturor pacatul si le-a povestit despre aratarea cea dintai a sfantului in vis,
cat si cea despre a doua mustrare a mucenicului si toti s-au inspaimantat,
auzind aceasta.
De multe ori Sfantul Mare Mucenic Dimitrie ti-a izbavit
cetatea Solunului de navalirea si de asuprirea barbarilor. In vremea
imparatului Mavrichie, fiind razboi cu arabii si cetatea Solunului fiind
inconjurata si tare batuta de barbari, atunci era in cetate un om temator de
Dumnezeu si foarte imbunatatit, care se numea Ilustrie. Acesta, venind noaptea
in biserica Marelui Mucenic Dimitrie, in pridvor fiind, se ruga cu toata taria
lui Dumnezeu si purtatorului de chinuri al lui Hristos pentru apararea cetatii
sale si i s-a facut o vedenie infricosata. A vazut doi tineri luminati, ca unii
din cei ce stau inaintea fetei imparatului, venind in biserica sfantului. Aceia
erau ingerii lui Dumnezeu in fata carora s-au deschis usile singure si ei au
intrat inauntru. Apoi a intrat si Ilustrie dupa dansii, vrand sa vada ce va fi.
Iar cei ce intrasera, cu glas mare au zis: "Unde este stapanul cel ce
locuieste aici?". Si iata, s-a aratat alt tanar, ca un slujitor, zicand:
"Ce aveti cu el?" Iar ei au zis: "Domnul ne-a trimis la dansul
ca sa-i spunem un cuvant". Iar slujitorul, aratand spre mormantul
sfantului, a zis: "Aici este". Iar ei au zis slujitorului: "Spune-i
despre noi". Si mergand, slujitorul a ridicat perdeaua si a iesit Sfantul
Dimitrie in intampinarea lor, cu acel chip precum era zugravit pe icoana. Era
luminat ca soarele, incat nu-i era cu putinta lui Ilustrie sa priveasca la
dansul, ci tremura de frica, vazand ceea ce se petrecea.
Apoi,
cei ce au venit l-au sarutat pe Sfantul Dimitrie, iar el a grait catre dansii:
"Va multumesc, dar pentru ce ati venit la mine?" Iar cei ce venisera
au raspuns: "Stapanul ne-a trimis pe noi la sfintia ta, poruncindu-ti ca
sa-ti lasi cetatea si sa mergi la Dansul, vrand ca sa o dea pe ea
vrajmasilor". Acestea auzindu-le mucenicul, a lacrimat, plecandu-si capul.
Iar slujitorul zicea catre cei ce au venit: "Daca as fi stiut ca venirea
voastra imi aduce intristare, nu as fi spus Stapanului meu de voi". Apoi
Sfantul Mucenic Dimitrie a inceput a grai: "Oare asa voieste Domnul si
Stapanul tuturor ca aceasta cetate, pe care a rascumparat-o cu sange, sa o dea
in mana vrajmasilor, celor ce nu-L cunosc pe El si nu cred intr-Insul, nici nu
cinstesc numele cel sfant al Lui?" Iar cei ce venisera i-au raspuns:
"De nu ar fi voit asa Stapanul nostru, nu ne-ar fi trimis pe noi la
sfintia ta". Iar el le-a zis: "Mergeti, fratilor, sa spuneti
Stapanului meu ca asa zice Dimitrie, robul Sau: Stiu indurarile Tale,
iubitorule de oameni, Stapane, Doamne, care covarsesc pacatele noastre, incat
chiar faradelegile a toata lumea nu biruie milostivirea Ta. Tu pentru pacatele
noastre Ti-ai varsat Sangele Tau, si Ti-ai pus sufletul pentru noi. Deci,
arata-Ti mila Ta si spre aceasta cetate si sa nu poruncesti sa o las pe ea. De
vreme ce m-ai pus pe mine de straja cetatii acesteia, Tie ma voi asemana,
Stapanul meu, caci imi voi pune sufletul pentru cetateni. Si de vor pieri
acestia, sa pier si eu cu dansii. Dar sa nu pierzi, Doamne, cetatea in care se
pomeneste numele Tau cel sfant, caci cu toate ca a gresit poporul Tau, totusi
nu s-a departat de la Tine si Tu singur esti Dumnezeul celor ce se
pocaiesc". Apoi l-au intrebat cei ce venisera: "Asa sa raspundem din
partea Ta, Domnului Care ne-a trimis pe noi?" A zis Dimitrie: "Da,
fratilor, asa sa-I spuneti. Pentru ca stiu ca nu pana la sfarsit se va iuti,
nici in veac se va mania". Acestea zicandu-le, a intrat in mormant si s-a
inchis in sfintita racla. Iar cei ce au vorbit cu dansul s-au facut nevazuti.
Toate acestea Ilustrie le-a vazut si le-a auzit in vedenia aceea, apoi,
sfarsindu-se vedenia, si-a venit in fire. Si se minuna foarte tare si, cazand
la pamant, a multumit sfantului pentru ca are grija de cetate si el roaga pe
Stapanul sa nu fie dati in mainile vrajmasilor lor. Iar a doua zi a spus toate
acestea poporului si-l intarea spre vitejeasca impotrivire asupra vrajmasilor. Auzind
acestea, cu lacrimi strigau catre Dumnezeu, cerand mila, iar pe sfantul mucenic
Dimitrie il chemau ca sa le fie intotdeauna in ajutor, dupa cum si pana aici
s-au pazit intregi prin apararea lui. Deci, indata s-au dus vrajmasii de la
zidurile cetatii cu rusine, neputand sa ia cetatea cea pazita de marele placut
al lui Dumnezeu, si s-au intors deserti in ale lor. Astfel isi apara cetatea sa
Sfantul Mucenic Dimitrie.
Apoi
pe multi i-a eliberat din robia barbarilor, caci aratandu-i-se unui episcop
care era prins de barbari si legat, l-a dezlegat de legaturi si l-a dus pana la
Tesalonic. Dupa aceea, navalind barbarii in hotarele Tesalonicului si robind
multi oameni dimprejurul cetatii, au luat pe doua fecioare frumoase si,
ducandu-le in pamantul lor, le-au daruit stapanitorului. Amandoua erau iscusite
la lucrul gherghefului, facand in cusaturi tot felul de flori si de pomi,
pasari, fiare si chipuri omenesti. Instiintandu-se stapanitorul de mestesugul
lor, le-a zis: "Am auzit ca in pamantul vostru este un Dumnezeu mare,
anume Dimitrie, si face multe minuni. Deci sa-mi coaseti pe panza curata chipul
aceluia, ca si eu sa ma inchin lui". Iar fecioarele i-au zis:
"Dimitrie nu este Dumnezeu, ci mare sluga a lui Dumnezeu si ajutor al
crestinilor. Noi nu indraznim a face aceasta, stapanitorule, pentru ca stim ca
nu voiesti ca sa-l cinstesti, ci sa-l batjocoresti". Iar stapanitorul a
zis: "In mainile mele este viata si moartea voastra, alegeti voi ce voiti:
sau sa faceti ceea ce va poruncesc si sa fiti vii, sau daca nu impliniti
porunca, sa muriti indata". Iar ele, de frica mortii, au inceput sa coase
pe o panza subtire chipul Sfantului Mucenic Dimitrie. Sosind ziua sfintei lui
pomeniri, au terminat de cusut chipul mucenicului si noaptea, sezand fecioarele
la gherghef, s-au plecat peste chipul acela si au inceput sa planga, zicand:
"Sa nu te manii pe noi, mucenice al lui Hristos, pentru ca stim ca
nelegiuitul stapanitor are sa batjocoreasca sfantul tau chip. Sa stii ca noi nu
am voit sa inchipuim sfanta ta fata, dar fara de voie am facut aceasta,
temandu-ne de moartea cea cumplita". Astfel plangand deasupra chipului, au
adormit. Si precum oarecand ingerul a luat pe Avacum, asa si sfantul Dimitrie,
luand pe acele fecioare cu chipul, le-a dus in acea noapte in Tesalonic, cand
era praznicul sau, si le-a pus in biserica langa mormantul sfantului, pe cand
se facea cantarea cea de toata noaptea. Poporul, vazand aceasta minune, s-a
mirat, iar fecioarele acelea, desteptandu-se, au strigat: "Slava lui
Dumnezeu! Dar unde ne aflam?" Si li se parea ca sunt in vis. Apoi,
cunoscand cu adevarat ca sunt in Tesalonic si vazand mormantul sfantului si popor
mult stand in biserica, cu mare glas au multumit izbavitorului lor, Sfantului
Mucenic Dimitrie si toate cele intamplate le-au spus tuturor. Si s-au bucurat
solunienii de aceasta minune preaslavita si au praznuit cu bucurie ziua
Sfantului Dimitrie, iar chipul cel cusut l-au pus inaintea altarului.
In
vremea in care era sa se predea Tesalonicul in mainile agarenilor (turcilor),
mergand cativa crestini cucernici la Tesalonic in ziua praznicului Sfantului
Mare Mucenic al lui Hristos, Dimitrie, erau pe drumul cel imparatesc care duce
la Vardari, acolo unde se uneste drumul ce vine de la Tesalonic cu drumul ce
vine de la Larisa. Aceia au vazut aievea un om in chip de ostas, care venea de
la Tesalonic si un altul in chip de arhiereu, care venea pe drumul de la Larisa
si s-au intalnit amandoi. Mai intai ostasul a zis catre arhiereu:
"Bucura-te Ahilie, arhiereul lui Dumnezeu!". Arhiereul a raspuns:
"Bucura-te si tu, ostasule al lui Hristos, Dimitrie". Iar crestinii
aceia auzind astfel de nume, au stat cu frica la o parte ca sa vada sfarsitul.
A zis iarasi ostasul catre arhiereu: "De unde vii, arhiereule al lui
Dumnezeu, si unde te duci?" Atunci Sfantul Ahilie a lacrimat si i-a zis:
"Pentru pacatele si faradelegile lumii, mi-a poruncit Dumnezeu sa ies din
Larisa, pe care o pazeam, caci are de gand s-o dea in mainile agarenilor. Deci,
am iesit de acolo si ma duc unde imi va porunci". "Dar tu, a zis
Ahilie, de unde vii ostasule al lui Hristos, Dimitrie? Te rog spune-mi?!".
Atunci a lacrimat si Sfantul Dimitrie si i-a zis: "Eu tot asemenea am
patimit, arhiereule Ahilie. De multe ori am ajutat tesalonicenilor si i-am
izbavit din robie, de primejdie aducatoare de moarte si de toata neputinta.
Insa acum, pentru multele pacate si faradelegile lor, S-a departat Dumnezeu de
la dansii si mi-a poruncit sa-i las, ca cetatea sa fie cucerita de agareni.
Deci, pentru aceasta am ascultat porunca Lui si indata am iesit de acolo si ma
duc unde imi va porunci". Zicand acestea, amandoi si-au plecat capetele la
pamant si au plans, iar dupa aceea s-au sarutat si si-au luat ziua buna unul de
la altul si indata s-au facut nevazuti. Cand au vazut aceasta minune, crestinii
aceia n-au mai indraznit sa se duca la Tesalonic, ci s-au intors inapoi,
povestind vedenia si minunea aceea.
Dupa
aceasta, n-a trecut o luna si Tesalonicul, precum si Larisa, au fost cucerite
de turci. Apoi multe alte minuni a facut sfantul, spre slava lui Dumnezeu in
Treime, Caruia se cade cinste, multumita si inchinaciune de la toata faptura,
in veci. Amin.
Unul dintre punctele forte ale judeţului Gorj îl reprezintă turismul montan, datorită monumentelor naturii cu care Dumnezeu a binecuvântat aceste plaiuri. Piese importante în constituirea acestui cadru, cele peste 2.000 de peşteri adăpostesc adevărate comori ale naturii. Unele dintre cele mai cunoscute, cum ar fi Peştera Muierilor de la Baia de Fier sau peştera Polovragi, sunt vizitate anual de zeci de mii de turişti din ţară şi din străinătate. La acelaşi nivel se plasează şi peştera Cloşani, peştera de la Mănăstirea Tismana, peştera Gura Plaiului de la Topeşti-Tismana, precum şi multe altele. Aşa se face că cele mai vizitate obiective turistice naturale sunt cele din zona carstică, zonă situată pe bordura sudică a Carpaţilor. Potrivit profesorului Petru Rădulea, peşterile sunt "cavităţi subterane de dimensiuni mari care comunică cu suprafaţa prin una sau mai multe deschideri, numite guri. Ele au un sistem complex de galerii şi chiar mai multe etaje care comunică între ele".
Peştera de la Mănăstirea Tismana mai este cunoscută şi sub denumirea de Peştera Tezaurului, întrucât, spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, aici a fost depozitat tezaurul Băncii Naţionale a României. Are o lungime de 200 m şi poate fi vizitată. În apropierea peşterii, turiştii pot vedea mai multe adăposturi săpate în stâncă. Aici, cu secole în urmă, au vieţuit numeroşi pustnici, sub ocrotirea spirituală a Sfântului Nicodim de la Tismana.
În Cheile Olteţului, care se întind pe o distanţă de 1,5 km şi sunt extrem de pitoreşti, cu pereţi verticali, un adevărat canion cu numeroase guri de peşteră, se află una dintre cele mai vizitate peşteri din judeţul Gorj: peştera Polovragi. Aceasta este rezultatul activităţii unui vechi curs subteran al râului Olteţ. Aici, la Polovragi, peştera, Cheile Olteţului şi Mănăstirea Polovragi alcătuiesc un complex turistic preferat de pelerinii din întreaga ţară şi nu numai. Pentru frumuseţea peisajului, Polovragii au devenit unul dintre obiectivele turistice preferate de gorjeni în sfârşiturile caniculare de săptămână.
Monument plin de legende: Peştera Muierilor
