Biserica Cocoanei s-a „îmbogățit” cu o nobilă troiță

Doamne ajută!
Îmi cer iertare că nu am mai postat de prea mult timp pe acest blog. Cu ajutorul bunului Dumnezeu am reuși să mai facem câte ceva în Parohia Frasinu. Printre noutăți, vă anunț că Biserica Cocoanei s-a „îmbogățit” cu o troiță, realizată de un meșter din Novaci pe cheltuiala unei enoriașe pe care o respect foarte mult, doamna Pușa din Frasin, cum îi spunem cei care o iubim.

De asemenea, cu ajutorul bunului Dumnezeu, la Biserica cu hramul Sfinții Mihail și Gavril din satul Frasin am pus la punct o mică bibliotecă, ale cărei cărți le-am catalogat. Enoriașii pot împrumuta cărți spre a se îmbogăți spiritual, iar unii deja au făcut acest lucru. 

Avem mai multe lucruri de pus în aplicare. Și suntem încredințați că vom reuși dacă ne va ajuta Dumnezeu!

Să vă binecuvinteze Dumnezeu și să vă dea sănătate!

Doamne ajută!

Preoția se face cu omul și pentru om

Doamne ajută!
De câteva zile am început o colaborare cu un ziar local, Gorj-Domino. Pe perioada Postului Mare voi publica în paginile acestui ziar articole pe care le consider folositoare creștinilor. Este o nouă modalitate de a fi în legătură cu domniile voastre. Vă mulțumesc și fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze în fiecare clipă!


http://www.gorj-domino.ro/sa-murim-pacatului-si-sa-inviem-dreptatii-a-inceput-postul-pastelui

Învierea Domnului este un eveniment unic în istoria lumii și îl așteptăm cu sufletele primenite în vremea postului. Paştele este una dintre principalele sărbători creştine și simbolizează victoria Mântuitorului Iisus Hristos asupra păcatelor şi asupra morţii, victoria Binelui asupra Răului, victoria credinței. Vă voi vorbi despre importanța postului, căci, de astăzi, intrăm în Postul Paștelui. Fie ca bunul Dumnezeu să vă lumineze mereu calea!

Purtăm în noi, spun Sfinții Părinți, o dorinţă nestinsă după înveşnicire, în perspectiva întâlnirii desăvârşite cu Dumnezeu în ceruri: „Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale”. În acest chip, fiecare an ne deschide în suflet bucuria unei noi învieri, care străbate până dincolo de moarte, în comuniunea desăvârşită cu Hristos, Biruitorul morţii. La ea ajungem însă cu multă osteneală de post, rugăciune, mai ales în perioada Postului Mare. (http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/traditia-postului-biserica-ortodoxa)
Postul Paștelui începe astăzi, este cel mai important, lung şi aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe, şi se va încheia la 20 aprilie, ziua când se va sărbători, anul acesta, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Postul cel mare aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul Iisus înainte de începerea activităţii sale mesianice. Postul Paştelui nu face altceva decât să amintească de vremea pe care oamenii au petrecut-o aşteptând să vină Mântuitorul lumii. Iar Învierea sa este cea mai mare minune a lumii: „Dintre toate minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos şi pe care Sfintele Evanghelii le numesc semne, Învierea Sa din morţi ne angajează efectiv şi într-un mod absolut în faptul că suntem mântuiţi în existenţa noastră concretă, deodată cu validarea reală şi permanentă a istoriei care – de acum ne este clar – nu mai înaintează înspre neant, şi nici spre colapsul final implacabil, ci spre slava şi înnoirea descoperite în Învierea lui Iisus Hristos” (Pr. Dumitru Stăniloae). De acum „istoria”, zice părintele D. Stăniloae, „nu se mai mişcă numai în planul mărginit, care nu ne-ar duce la nimic esenţial nou, ci ne pune în legătură cu un conţinut în care se comunică continuu istoriei conţinuturi noi”. Pe durata Postului Mare, creştinii ortodocşi trec printr-o perioadă specială de pregătire a trupului, dar mai ales a sufletului, pentru marea sărbătoare a Sfintelor Paşti.

Postul minții și al sufletului

Și noi vom călători 40 de zile (perioada postului mare) ca să-L întâmpinăm mai întâi pe Hristos în Ierusalim, ca să fim prezenţi la patima Sa şi mai apoi să ne bucurăm de Învierea Sa. Dincolo de toate, trebuie ştiut că, deşi pentru mulţi legea postului este mai mult o lege a pântecului, pentru creştinii adevăraţi, acest legământ se face mai ales pentru minte şi suflet, căci „cel ce nu păzeşte măsura şi alegerea cu grijă a mâncării, nu poate să-şi păstreze nici fecioria, nici întreaga înţelepciune, nu-şi poate înfrâna mânia, se dedă leneviei, se face rob al slavei deşarte, sălaş al trufiei, pe care o bagă în om starea lui trupească ce apare cel mai adeseori din pricina mesei bogate şi ospătării până la saţ”. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că postul trupului este hrana sufletului. Tocmai de aceea, dacă postim trupeşte, trebuie să ne înfrânăm şi de la păcate. În zadar postim de la mâncare, dacă nu postim şi cu gura şi cu ochii noştri. Suntem datori să ţinem acest post al Paştelui ca să ne bucurăm de intrarea în rai, de Învierea Mântuitorului. Se cuvine să postim şi de cuvinte, să ne înfrânăm toate simţurile noastre. Postul trebuie întotdeauna însoţit de rugăciune şi milostenie: «Dă-i postului două aripi, rugăciunea şi milostenia, şi te va duce la Dumnezeu». Fără milostenie, fără rugăciune şi fără o stare de revenire în sine, aşa cum a avut Fiul cel pierdut, noi nu putem spori deloc în cer. De aceea trebuie să acordăm atenţia cuvenită acestei perioade de pocăinţă, cea mai importantă din tot anul bisericesc, perioadă în care noi ne putem întoarce la Dumnezeu.

Dumnezeu ne iubește!

M-am gândit să închei cu unele dintre cele mai frumoase cuvinte despre căutarea Lui Dumnezeu, vorbe ale unui OM însetat de Absolut, Părintele Dumitru Stăniloae („Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica”): „L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărţi, în idei şi simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. Și atunci L-am auzit spunându-mi: ÎNDRĂZNEȘTE SĂ ÎNȚELEGI CĂ TE IUBESC! Atunci, cu răbdare, m-am pus pe lucru. Astfel, am înţeles treptat că Dumnezeu e aproape, că mă iubeşte şi că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalţi. Am înţeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu şi cu celălalt. Şi că, fără această comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai lumea să trăiască în această iubire, și atunci ar cunoaşte viaţa veşnică…”.

Preot Dragomir Țicleanu

Celelalte articole le găsiți accesând următoarele link-uri:

http://www.gorj-domino.ro/preotul-calauzitor-spre-mantuire

http://www.gorj-domino.ro/preotia-se-face-cu-omul-si-pentru-om

http://www.gorj-domino.ro/rugaciunea-plina-de-dragoste-invinge-oboseala

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Frasinu, renovată în 1969 (act doveditor)

                                                                                                    

                             Arhiepiscopia Craiovei și Mitropolia Olteniei 

                                         

                                    Parohia Frasinu, Protoieria Tg-Cărbunești

Bilet de Redeschidere

             

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sf. Duh, ziditu-s-a din temelie această Sfântă Biserică cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, din parohia Musculești(Frasinu), comuna Vladimir, satul Frasinu, județul Gorj, între anii 1884-1885.

         În anii 1967-1969, s-au făcut reparații capitale în exterior, iar în interior s-a spălat pictura cu ajutorul enoriașilor din parohia Musculești (Frasinu), prin stăruința Pr. Paroh Ilie Calotă.

S-a resfințit această Biserică în ziua de 12 octombrie 1969, de către P. C. Preot Iordache Ioan, consilier Mitropolitan, delegatul Înalt Prea Sfințitului Părinte Mitropolit Firmilian, Arhiepiscop și Mitropolit al Olteniei, Protoiereul Protopopiatului Tg- Cărbunești P. C. Preot Solomon Motocu, P. C. Preot Paroh Ilie Calotă, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Binecuvintează Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei Tale și răsplătește cu milele Tale cele bogate pe cei ce s-au ostenit la ridicarea și înfrumusețarea acestui sfânt lăcași de închinare. Amin!

                             

                                                                                          

       Doamne ajută! Acest document l-am găsit la Biserica „Sfinții Arhangheli” din satul Frasinu și o să îl păstrăm cu sfințenie, fiind o parte a istoriei Parohiei Frasinu. El datează, după cum se vede și din textul său, din 1969, când paroh era preotul Ilie Calotă, Dumnezeu să îi dea sănătate! Părintele Calotă a reușit să renoveze lăcașul de cult după aproape 20 de ani de la prima încercare, când părintele Foca Popescu încercase să restaureze biserica. Părintele Foca Popescu nu a putut să își ducă la bun sfârșit planul restaurării din cauza vremurilor tulburi în care a viețuit. El a fost întemnițat pe vremea comuniștilor, decedând după gratii. Mormântul său se află în curtea Bisericii Cocoanei, dar enoriașii ne-au spus că trupul său nu a fost recuperat de familia sa. La Frasinu, în curtea Bisericii Cocoanei se află doar mormântul și o cruce pe care familia i-a scris numele. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

                                                               

Pr. Dumitru Stăniloae: „Iubirea este comuniunea cu Dumnezeu și cu celălalt! Fără această comuniune, lumea nu e decât tristețe, ruină...”

Doamne ajută! M-am gândit să vă împărtășesc unele dintre cele mai frumoase cuvinte despre căutarea Lui Dumnezeu, vorbe ale unui OM însetat de Absolut, Părintele Dumitru Stăniloae („Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica”)

                      „L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărţi, în idei şi simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. 
                      Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune.
Și atunci L-am auzit spunându-mi: ÎNDRĂZNEȘTE SĂ ÎNȚELEGI CĂ TE IUBESC! 
                    Atunci, cu răbdare, m-am pus pe lucru. Astfel, am înţeles treptat că Dumnezeu e aproape, că mă iubeşte şi că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalţi. 
                    Am înţeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu şi cu celălalt. Şi că, fără această comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai lumea să trăiască în această iubire, și atunci ar cunoaşte viaţa veşnică…”.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Dăruind vei dobândi! Un 2014 binecuvântat!

Să vă dea bunul Dumnezeu un an nou plin de binecuvântarea Sa în tot ceea ce veți întreprinde! La mulți ani!
    Am pășit în noul an cu multă nădejde în Dumnezeu Prea Bunul, care s-a făcut OM spre mântuirea noastră; am pășit în 2014 cu sufletele pline de speranță în mai bine, mai frumos, cu gândul să fim mai buni, mai pe placul lui Dumnezeu. Ajută-ne Doamne să fim așa cum trebuie! Ajută-ne Doamne să ne iubim aproapele, căci așa te iubim pe tine! Ajută-ne Doamne să avem un an mai bun, mai liniștit, aproape de cei dragi!
                 Este început de an și am ales să public pe blogul Parohiei Frasinu vorbe ale unor oameni a căror credință în Dumnezeu trebuie să fie mereu o pildă pentru noi toți. Este început de an, momentul în care fiecare pune în balanță anul ce a trecut, își face planuri pentru perioada din viață care urmează. Să credem mereu în Dumnezeu, cu toată ființa noastră! Să îi aducem slavă în fiecare zi.
        Părintele Dumitru Stăniloae scria: „Dumnezeu participă împreună cu noi la suferirea necazurilor și tot în acest sens se smerește împreună cu noi, îngropându-se într-o chenoză (chenoză=Consecință a uniunii ipostatice, care exprimă adevărul că Dumnezeu însuși, în persoana Fiului Său întrupat, Hristos, devine participant la condiția omului, fiind deci Dumnezeu adevărat și om adevărat, pentru a da posibilitatea urcușului spre Dumnezeu și a unirii cu El prin har. [Scris și: kenoză]. Din gr. kenosis „deșertare, condiție de smerenie, de umilire”.), într-o noapte pe care o repetă în viața fiecăruia dintre noi”.
       Monahul Nicolae Delarohia (N. Steinhardt) spunea în predicile sale (o lectură extraordinară): „...Hristos ne cere cu totul altceva. Și anume să dăm ce nu avem. ...Hristos ne cere imposibilul. Dăruind altuia ce nu ai-credință, lumină, încredere, nădejde-, le vei dobândi și tu. ... Dând ce nu avem, dobândim prin ricoșeu ceea ce-cu nemaipomenită sfruntare-ne-am încumetat a dărui altuia. Lecția e valabilă pentru orice creștin, cleric sau mirean. Dând lumina pe care nu o ai, o vei avea și tu. În adevăr, dând peste fire, luăm har peste har”.
         Să nu uităm niciodată puterea unei vorbe bune. Filosoful Constantin Noica a scos în evidență comorile filosofice ale rostirii românești (în opera Rostirea filosofică românească). Expresia o vorbă bună  ne poate fi călăuză întru înțelegerea duhovniciei graiului românesc. Să fim convinși că, întotdeauna, cu o vorbă bună putem aduce mângâiere celui mai pustiit dintre suflete. Atât. O vorbă bună. Cuvintele spuse din inimă, vorbele bune, vorbele de încredere, de compătimire, de afecțiune, de respect schimbă pustiul din sufletul celui oropsit. Îi aduc mângâiere.
Nu renunțați niciodată la a fi OAMENI. Să fim mai buni anul acesta, mai onești, mai drepți, mai iubitori de aproape, mai darnici, mai atenți, mai milostivi ca până acum. Să ne schimbăm în bine, să ne îndreptăm sufletele și mințile către Dumnezeu!
             La mulți ani binecuvântați!