Parohia Frasinu-cu ajutorul lui Dumnezeu, multe lucruri bune s-au întâmplat și anul acesta

Doamne ajută! Bunul Dumnezeu să ne binecuvinteze!
Aceste fotografii arată câteva dintre noutățile din Parohia Frasinu. Cu ajutorul bunului Dumnezeu am reușit să mai facem câteva lucrări și lucruri bune!

Le mulțumesc public enoriașilor și reprezentanților Primăriei Vladimir care ne-au ajutat și în acest an! Dumnezeu să le dea sănătate!

Decembrie 2014: Sfințirea unei punți la Vladimir

La sfârșitul lui 2014, am participat alături de autorități, la sfințirea unei punți noi pentru sătenii comunei Vladimir. Articolul a apărut în cotidianul Gorj Domino.

Oficialitățile județului au participat duminică, 7 decembrie, la sfințirea unei punți nou construite, după ce în vară viitura a distrus-o pe cea veche. După slujba de sfințire, localnicii au participat la o agapă.

Primăria Vladimir a alocat 16.700 lei pentru refacerea punții din satul Vladimir, care a fost distrusă în vara acestui an, în urma viiturilor. Astfel, lucrările la noua punte au fost finalizate, iar la sfârșitul săptămânii trecute aceasta a fost sfințită. La ceremonia de sfințire au participat și Ion Călinoiu, președintele Consiliului Județean Gorj, Ciprian Florescu, vicepreședintele CJ Gorj, dar și prefectul de Gorj, Alin Văcaru. Slujba de sfințire a fost oficiată de preotul Dragomir Țicleanu, paroh al Parohiei Frasinu din comuna Vladimir. „Am reușit să finalizăm această lucrare, care era necesară, căci pe această punte trec cetățenii. Aceștia au fost nevoiți să ocolească după ce vechea punte a fost luată de viitură. Am alocat de la bugetul local suma de 16.700 lei și am primit de la Complexul Energetic Oltenia țeava și cablurile necesare. Din pricina inundațiilor, am avut și terenuri inundate, terenuri agricole, iar cinci proprietari cu suprafețe mari au primit despăgubiri”, a spus primarul Marius Vijulan de la Vladimir.

Promisiuni pentru viitor

Marius Vijulan, primarul comunei Vladimir, a mai declarat că pentru 2015 are mai multe promisiuni de îndeplinit, având, de asemenea, și un proiect pe fonduri europene în lucru. „Avem mai multe lucruri sau proiecte de făcut la anul. Sperăm ca la începutul anului să finalizăm lucrarea de alimentare cu apă în satele Vladimir și Valea Deșului, mai trebuie să lucrăm la drumuri. Avem un proiect european pentru drumuri, este vorba de un proiect amplu de peste un milion de euro, pentru modernizare drumuri. Sunt încă în fază incipientă. Din bugetul local vom lucra la un drum din comună”, a spus primarul Vijulan.

Sursa: http://www.gorj-domino.ro/puntea-de-la-vladimir-luata-de-viitura-refacuta/

Părintele Filon de la Vladimir: „De când eram copil, Dumnezeu m-a ținut de mână”

Părintele Filon Popescu are 89 de ani și este preot din anul 1950. Deși a ajuns la o vârstă venerabilă, preotul încă slujește la Biserica din satul Andreești, alături de parohul locului. Filon Popescu este căsătorit cu soția sa, Constanța, de 64 de ani și au avut împreună o viață plină de întâmplări ce merită a fi povestite. 

Un păr bătrân străjuiește intrarea în curtea gospodăriei bătrânului preot Filon Popescu din satul Andreești, al comunei Vladimir. Blândul preot, cu părul nins și aplecat de spate, ne primește în curtea sa cu bucurie, căci adoră oaspeții. Este un om jovial, care are mereu câte ceva de povestit. Părintele Filon Popescu are 89 de ani, dar încă slujește la Biserica din Parohia Andreești, din comuna Vladimir. Viața sa a însemnat parcurgerea mai multor perioade istorice zbuciumate: schimbări de gerimuri politice, comunismul, Revoluția. Filon și soția sa, Constanța Popescu, sunt socrii fostului medic ortoped Tiberiu Lumezeanu, cunoscut și extrem de apreciat în Gorj, care a decedat în urma unui accident cu mulți ani în urmă. Una dintre secțiile SJU Târgu-Jiu îi poartă numele, drept omagiu. Părintele Filon Popescu este iubit de credincioșii din Andreești, chiar dacă nu le mai este preot paroh de mai bine de zece ani.

Copil sărac, dar plin de credință și ambiție

Filon Popescu a fost fiul unui cantor bisericesc din Vladimir, care și-a dorit cu ardoare ca fiul său să devină preot. Astfel că și-a înscris băiatul la seminarul teologic de la Vâlcea, iar, după mai bine de 12 ani de școală, Filon Popescu a fost hirotonit preot. „Eu am trecut de 89 de ani și am aflat de-a lungul vieții că Biserica are mulți dușmani”, își începe povestea părintele Filon Popescu din Vladimir. A mers să susțină examenul de absolvire la seminarul Teologic alături de tatăl său. Își amintește și acum că-n aceea vreme avea doar 25 de kilograme și a apărut în fața comisiei de admitere în costum popular tradițional schileresc, plin de teama că va fi respins. A fost admis, iar, după seminar, a mers și la facultate. A avut ambiție și credința că va reuși. „Tatăl meu era cantor bisericesc. După ce i-a murit prima soție, s-a căsătorit cu muma mea și ea i-a făcut trei fete și pe mine și apoi încă un frate. M-a născut pe 23 aprilie, dar m-au trecut în acte pe 8 mai. Mi-au căutat numele și nu se hotărau. Au găsit în sinaxar numele Filon și așa mi-a rămas. Am fost un copil dorit de familie și tata a vrut mereu să mă facă preot, cum el era cantor. Am luat la Seminar din 140 de elevi și am făcut acel seminar de la Râmnicu Vâlcea. Aveam idealuri, visam să fac în parohia mea un Rai! (…)”, a afirmat preotul. „Am stat opt ani la Seminar și apoi am făcut facultatea de Teologie la București, căci am apucat două perioade istorice zbuciumate. Am absolvit facultatea cu excepțional, deși eram copil sărac. În 1948 a fost reforma în învățământ și ne-au dat afară pe toți. Aruncau cărțile pe stradă, de pe geamurile universității, și eu le adunam cu părintele Iustin Moisescu, fostul Patriarh – mi-a fost profesor la universitate. După `48, ne-au trimis la fostul seminar central din București, desființaseră toate seminariile din țară. Opt ani de seminar și alți patru de facultate plus alți doi după stilul vechi. De la seminar am puțini colegi care s-au făcut preoți. Au ales alte meserii. După ce am terminat facultatea, am venit acasă și în 1950 m-am însurat”, a povestit bătrâna față bisericească.

„Părintele Stăniloae mi-a fost profesor, eram printre cei mai buni studenți! I-am mai avut profesori pe Petru Rezuș, Liviu Stan, părintele Burlacu, Cristescu. Părintele Stăniloae era un om minunat, un extraordinar profesor. Spunea că, cine vrea să fie atent la ce spunea dânsul, este, cine nu, treaba lui. Trebuia să ai înclinație spre studiul dogmaticii, așa credea dânsul”, a declarat preotul Filon Popescu.

Căsătoriți de aproape 65 de ani

S-au căsătorit de tineri. Constanța avea 15 ani, iar părintele Filon abia împlinise 24 de ani și trebuia să se preoțească. „Fratele lui era cantor bisericesc la Biserica din Andreești și eu mergeam la biserică acolo. M-a văzut acolo și a decis că e bine să mă ia de nevastă. Eu aveam doar 15 ani și el avea 24 de ani. Mi-era rușine de el. A venit la părinții mei, cu preotul care era aici în parohie. Pe 14 septembrie a venit la noi și am decis să ne căsătorim. De atunci suntem împreună, de peste 64 de ani. Primul rând de veștminte preoțești i l-am făcut eu. Nu existau materiale, eu m-am căznit să i-l fac. Au fost vremuri grele, dar am trăit și timpuri frumoase. Ne-a ajutat Dumnezeu! Cel mai mult ne iubim familia, avem copii, nepoți și strănepoți care sunt sufletul nostru!”, a povestit, emoționată, preoteasa Constanța Popescu.

L-a cunoscut pe părintele Foca Popescu, mort în lagărul de la Periprava
Tatăl lui Filon Popescu a fost cantorul părintelui Foca Popescu, unul dintre preoții gorjeni care au decedat în lagărele comuniste (Periprava). „Părintele Foca era foarte deștept, era mai dur însă. Chiar și cu tata, deși erau rudă. A murit la lagărul Periprava. Când i-a murit primul copil, părintele Foca făcea vecernie. Unul dintre copii i-a murit sub un mal de pământ, au avut o viață grea. După Revoluție, au venit comuniștii și au vandalizat cavoul Schilerilor, ctitorii Bisericii Cocoanei de la Frasinu. Ce au putut să facă! Numai nenorociri!  Părintele Foca a murit și ne-au spus să îi facem înmormântare, fără trupul lui, că trupul i-a rămas la lagăr. Când au aflat comuniștii că l-am înmormântat, au vrut să ne închidă”, a spus părintele Filon Popescu.

„Un an am stat în Ardeal, la Harghita, ca preot între unguri”

Viața nu le-a fost ușoară, dar împreună și cu multă credință în Dumnezeu, au depășit toate obstacolele. După căsătorie, a fost hirotonit și trimis preot în Harghita. „Un an am stat în Ardeal, la Harghita, ca preot între unguri. Orice rău aduce un bine, este un proverb nemțesc și așa a fost! Am stat puțin acolo. Am fost preot și la Șișești-în județul Mehedinți, vreme de doi ani. Grație socrului meu, m-au adus preot aici, la Vladimir. Era o perioadă grea, la Vladimir era un preot bătrân, mi-a părut rău de el. Nu aveam biserică acolo, la Negraia, era închisă cultului. Făceam slujbă la Luncă, dar era biserica prea mică. Am redeschis Biserica din Negraia și oamenii m-au apreciat. Am stat 15 ani preot acolo. În 1967, cred, am venit preot aici, la Andreești. De aici am ieșit la pensie. Am reabilitat Biserica de la Scoica. Tare greu a fost. Am lucrat după deviz. Abia am adus materialele care ne trebuiau. În 1977 eram gata. Am sfințit-o-n toamnă. Atunci, în martie, a fost și acel cutremur groaznic. Dar biserica nu a pățit nimic. Aceasta este realizarea mea, am salvat această biserică”, a afirmat părintele Filon.

Prieten al părintelui Părăianu

„De când eram copil, Dumnezeu m-a ținut de mână (…)!”, spune bătrânul preot. În lunga sa viață a învățat multe, a ajutat mereu pe cine a avut nevoie, și-a iubit familia și pe Dumnezeu. Una dintre cele mai prețioase amintiri este vremea petrecută alături de părintele Teofil Părăianu, unul dintre marii duhovnici ai neamului românesc: „Am fost prieten cu părintele Teofil Părăianu. Am fost prieteni! Vă dați seama? Avea ochii albaștri, dar se vedea că nu vede cu ei. L-am cunoscut înainte să devin preot. La câteva zile înainte să mă facă diacon. Am stat două săptămâni ca diacon, mereu în compania părintelui Teofil Părăianu, care era student, nu devenise monah. L-am revăzut apoi după 20 de ani, la Mănăstirea Sâmbătă de Sus și și-a amintit de mine. (…) Scria la mașina de scris, deși era orb. Am de la dânsul scrisă o rugăciune. O păstrez și acum. L-am vizitat de mai multe ori după aceea”, a spus părintele Filon.

Sursa: www.gorj-domino.ro

Bisericile Gorjului: Lemnul „glăsuiește” despre Sfinți!

O statistică a bisericilor de lemn din România, înscrise pe Lista monumentelor istorice, situează judeţul Gorj alături de Maramureş, Vâlcea şi Bucovina. Pe aceste plaiuri binecuvântate de Dumnezeu, credincioşii gorjeni şi-au statornicit de secole ortodoxia.

Pe lista monumentelor de patrimoniu din judeţul Gorj sunt înscrise 184 de biserici, dintre care 119 din lemn şi 65 de zid. Aici, în ţara lui Brâncuşi, părintele lemnului, sfintele lăcaşuri vădesc o adevărată istorie a lemnului, cu rădăcini adânc înfipte în secolele ce au trecut. Chiar dacă materialul din care sunt făcute este perisabil, ele au reuşit să reziste luptei cu timpul, prin grija preoţilor şi a enoriaşilor. Aşa se face că în localităţile Băleşti sau Cruşeţ pot fi admirate biserici cu o vechime de peste trei secole. Potrivit oamenilor de cultură, meşterii care au lucrat aceste monumente s-au inspirat din arhitectura bisericilor de zid. Olimpia Bratu, directoarea Bibliotecii Judeţene Gorj şi fostă directoare a Direcţiei de Cultură din municipiu, afirmă că acest detaliu se poate observa atât în modalitatea de obţinere a proscomidiei, cât şi în decorul cornişelor care imită pe cele de zidărie cu cărămizile aşezate pe colţ. 

Lemnul "glăsuieşte" despre cele sfinte

Cioplirea lemnului a fost adusă la rang de artă de meşterii care au realizat bisericile de lemn din Gorj. Întreaga construcţie impresionează pornind de la modalitatea de îmbinare a bârnelor până la decorul stâlpilor din pridvor sau al uşilor de intrare. "În decorul bisericilor de lemn se folosesc de regulă motive cu valoare de simbol - pomul vieţii, brâul în frânghie care înconjoară uneori biserica, imaginea şarpelui, mărul, crucea în creste. Îmbinarea bârnelor în coadă de rândunică este cea mai frecventă metodă de rezolvare practică şi decorativă a structurii de rezistenţă. Mai rar întâlnită, îmbinarea în formă de cap de cal are rolul de a contribui la monumentalitatea edificiului. Acest stil este foarte bine reprezentat la Biserica "Sfântul Nicolae" de la Negomir, din cătunul Curtişoara", a spus Olimpia Bratu.

Acoperişul lăcaşurilor de cult din lemn era cu învelitoare din şiţă. La unele biserici a fost înlocuit. La altele încă păstrează învelitoarea de şiţă pe care comunităţile au reînnoit-o în timp. Acest tip de acoperiş oferă şi astăzi originalitate şi autenticitate acestor inestimabile monumente. (www.ziarullumina.ro)

File de istorie

Cele mai numeroase monumente istorice din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei sunt bisericile de lemn construite în perioada sec. XVIII – XIX. Din păcate, românii-nu generalizăm- nu au știut să aibă grijă așa cum ar fi trebuit de aceste monumente. Un astfel de exemplu dramatic este cazul bisericilor de lemn din nordul Olteniei şi sudul Transilvaniei, ce se află într-o stare de degradare avansată. Unele dintre ele au fost abandonate, altele au fost strămutate și salvate. Avem în Gorj biserici părăsite, despre oamenii spun că ar fi blestemate, avem biserici uitate, deși istoria lor ne îndeamnă să nu le lăsăm să moară în negura ignoranței-amintim aici Biserica de la Boia, Biserica de lemn Sf. Gheorghe din Sâmbotin: Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului din Frăteşti-Leleşti; Biserica de lemn Sf. Dumitru, Vlădoi, Schela; Biserica de lemn Sf. Nicolae, Polovragi – acoperită cu tablă într-o manieră mai mult decât improprie – Biserica Adormirea Maicii Domnului din Cruşeţ, Slăvuţa – geamurile turlei sparte, urme de mizerie provocate de păsări și lista poate continua.