Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Frasinu, renovată în 1969 (act doveditor)

                                                                                                    

                             Arhiepiscopia Craiovei și Mitropolia Olteniei 

                                         

                                    Parohia Frasinu, Protoieria Tg-Cărbunești

Bilet de Redeschidere

             

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sf. Duh, ziditu-s-a din temelie această Sfântă Biserică cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, din parohia Musculești(Frasinu), comuna Vladimir, satul Frasinu, județul Gorj, între anii 1884-1885.

         În anii 1967-1969, s-au făcut reparații capitale în exterior, iar în interior s-a spălat pictura cu ajutorul enoriașilor din parohia Musculești (Frasinu), prin stăruința Pr. Paroh Ilie Calotă.

S-a resfințit această Biserică în ziua de 12 octombrie 1969, de către P. C. Preot Iordache Ioan, consilier Mitropolitan, delegatul Înalt Prea Sfințitului Părinte Mitropolit Firmilian, Arhiepiscop și Mitropolit al Olteniei, Protoiereul Protopopiatului Tg- Cărbunești P. C. Preot Solomon Motocu, P. C. Preot Paroh Ilie Calotă, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Binecuvintează Doamne pe cei ce iubesc podoaba casei Tale și răsplătește cu milele Tale cele bogate pe cei ce s-au ostenit la ridicarea și înfrumusețarea acestui sfânt lăcași de închinare. Amin!

                             

                                                                                          

       Doamne ajută! Acest document l-am găsit la Biserica „Sfinții Arhangheli” din satul Frasinu și o să îl păstrăm cu sfințenie, fiind o parte a istoriei Parohiei Frasinu. El datează, după cum se vede și din textul său, din 1969, când paroh era preotul Ilie Calotă, Dumnezeu să îi dea sănătate! Părintele Calotă a reușit să renoveze lăcașul de cult după aproape 20 de ani de la prima încercare, când părintele Foca Popescu încercase să restaureze biserica. Părintele Foca Popescu nu a putut să își ducă la bun sfârșit planul restaurării din cauza vremurilor tulburi în care a viețuit. El a fost întemnițat pe vremea comuniștilor, decedând după gratii. Mormântul său se află în curtea Bisericii Cocoanei, dar enoriașii ne-au spus că trupul său nu a fost recuperat de familia sa. La Frasinu, în curtea Bisericii Cocoanei se află doar mormântul și o cruce pe care familia i-a scris numele. Dumnezeu să îl odihnească în pace!

                                                               

Pr. Dumitru Stăniloae: „Iubirea este comuniunea cu Dumnezeu și cu celălalt! Fără această comuniune, lumea nu e decât tristețe, ruină...”

Doamne ajută! M-am gândit să vă împărtășesc unele dintre cele mai frumoase cuvinte despre căutarea Lui Dumnezeu, vorbe ale unui OM însetat de Absolut, Părintele Dumitru Stăniloae („Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica”)

                      „L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărţi, în idei şi simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. 
                      Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune.
Și atunci L-am auzit spunându-mi: ÎNDRĂZNEȘTE SĂ ÎNȚELEGI CĂ TE IUBESC! 
                    Atunci, cu răbdare, m-am pus pe lucru. Astfel, am înţeles treptat că Dumnezeu e aproape, că mă iubeşte şi că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalţi. 
                    Am înţeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu şi cu celălalt. Şi că, fără această comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai lumea să trăiască în această iubire, și atunci ar cunoaşte viaţa veşnică…”.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Dăruind vei dobândi! Un 2014 binecuvântat!

Să vă dea bunul Dumnezeu un an nou plin de binecuvântarea Sa în tot ceea ce veți întreprinde! La mulți ani!
    Am pășit în noul an cu multă nădejde în Dumnezeu Prea Bunul, care s-a făcut OM spre mântuirea noastră; am pășit în 2014 cu sufletele pline de speranță în mai bine, mai frumos, cu gândul să fim mai buni, mai pe placul lui Dumnezeu. Ajută-ne Doamne să fim așa cum trebuie! Ajută-ne Doamne să ne iubim aproapele, căci așa te iubim pe tine! Ajută-ne Doamne să avem un an mai bun, mai liniștit, aproape de cei dragi!
                 Este început de an și am ales să public pe blogul Parohiei Frasinu vorbe ale unor oameni a căror credință în Dumnezeu trebuie să fie mereu o pildă pentru noi toți. Este început de an, momentul în care fiecare pune în balanță anul ce a trecut, își face planuri pentru perioada din viață care urmează. Să credem mereu în Dumnezeu, cu toată ființa noastră! Să îi aducem slavă în fiecare zi.
        Părintele Dumitru Stăniloae scria: „Dumnezeu participă împreună cu noi la suferirea necazurilor și tot în acest sens se smerește împreună cu noi, îngropându-se într-o chenoză (chenoză=Consecință a uniunii ipostatice, care exprimă adevărul că Dumnezeu însuși, în persoana Fiului Său întrupat, Hristos, devine participant la condiția omului, fiind deci Dumnezeu adevărat și om adevărat, pentru a da posibilitatea urcușului spre Dumnezeu și a unirii cu El prin har. [Scris și: kenoză]. Din gr. kenosis „deșertare, condiție de smerenie, de umilire”.), într-o noapte pe care o repetă în viața fiecăruia dintre noi”.
       Monahul Nicolae Delarohia (N. Steinhardt) spunea în predicile sale (o lectură extraordinară): „...Hristos ne cere cu totul altceva. Și anume să dăm ce nu avem. ...Hristos ne cere imposibilul. Dăruind altuia ce nu ai-credință, lumină, încredere, nădejde-, le vei dobândi și tu. ... Dând ce nu avem, dobândim prin ricoșeu ceea ce-cu nemaipomenită sfruntare-ne-am încumetat a dărui altuia. Lecția e valabilă pentru orice creștin, cleric sau mirean. Dând lumina pe care nu o ai, o vei avea și tu. În adevăr, dând peste fire, luăm har peste har”.
         Să nu uităm niciodată puterea unei vorbe bune. Filosoful Constantin Noica a scos în evidență comorile filosofice ale rostirii românești (în opera Rostirea filosofică românească). Expresia o vorbă bună  ne poate fi călăuză întru înțelegerea duhovniciei graiului românesc. Să fim convinși că, întotdeauna, cu o vorbă bună putem aduce mângâiere celui mai pustiit dintre suflete. Atât. O vorbă bună. Cuvintele spuse din inimă, vorbele bune, vorbele de încredere, de compătimire, de afecțiune, de respect schimbă pustiul din sufletul celui oropsit. Îi aduc mângâiere.
Nu renunțați niciodată la a fi OAMENI. Să fim mai buni anul acesta, mai onești, mai drepți, mai iubitori de aproape, mai darnici, mai atenți, mai milostivi ca până acum. Să ne schimbăm în bine, să ne îndreptăm sufletele și mințile către Dumnezeu!
             La mulți ani binecuvântați!