vineri, 18 octombrie 2013

Românii trebuie să practice voluntariatul

2011 a fost anul european al voluntariatului. Suntem în 2013. Degeaba au susținut autorităţile responsabile necesitatea derulării unor proiecte ce vizează educaţia civică,  prea puţini cetăţeni sunt interesaţi şi se implică cu adevărat în acţiunile de voluntariat. Cred că în școli ar trebui să se predea lecții despre voluntariat, părinții ar trebui să își învețe copiii despre importanța actelor de voluntariat, să facă bine fără a cere și fără a aștepta nimic în schimb este una dintre calitățile care s-au pierdut de-a lungul anilor din diverse motive. 

Am căutat în Ziarul Lumina articole referitoare la voluntariat. Ar fi putut fi scrise mai multe. Poate, prin intermediul presei (creștină și nu numai), tinerii care încă mai lecturează presa ar putea învăța despre voluntariat. „Problematica voluntariatului în România trebuie regândită la nivelul cetăţeanului responsabil, iar anul viitor ar trebui derulate câteva proiecte ce vizează educaţia civică",  declara, în 2011, secretarul de stat în Ministerul Culturii şi Cultelor, Vasile Timiş. Avea dreptate, dar foarte multe acțiuni de voluntariat nu au fost de-a lungul anilor. Există numeroase ONG-uri care pun accent pe voluntariat, felicitări, am văzut și tineri-studenți și elevi-care se implică în acțiuni de ecologizare(mai ales), dar parcă, totuși, în ciuda acestor câtorva exemple, voluntariatul nu a prins. La nivel european, 100 milioane de cetăţeni îşi dedică timpul şi experienţa pentru a-i ajuta pe cei care se află în dificultate, iar cel mai nou Eurobarometru arată că 3 din 10 europeni susţin că sunt implicaţi în mod activ ca voluntari, potrivit Ziarului Lumina. În ceea ce priveşte voluntariatul creştin, în spaţiul european catolic şi protestant, acesta este bine dezvoltat, o parte din proiectele iniţiate ajungând şi în Europa Centrală şi de Est, prin diferite ONG-uri ori împreună-lucrări între Biserici (Ziarul Lumina).
De ani de zile, poporul român este măcinat de crize, în special de o criză a valorilor. Am uitat să fim oameni. Și nu trebuie să uităm niciodată acest lucru. Și oamenii se ajută între ei, se implică, le pasă de cei din jur, sunt creștini care își iubesc aproapele. Ar trebui ca voluntariatul să se dezvolte mai mult şi în spaţiul creştin-ortodox din România şi să devină parte integrantă a pastoraţiei. Avem nevoie unii de alții, avem nevoie să ne acordăm atenție unii altora, nu să fim indiferenți la nevoile celor de lângă noi, avem nevoie să fim oameni. 
Este adevărat că avem multe griji, viața la noi este uneori grea, cu lipsuri, dar dacă suntem sănătoși, trebuie să fim mulțumiți și să îi mulțumim Lui Dumnezeu. A fi voluntar și a te implica în diverse acțiuni nu înseamnă a dărui bani, ci, mai degrabă, a dărui din timpul tău, din afecțiunea ta. Sunt atâția bătrâni singuri care abia așteaptă să le deschidă cineva ușa, sunt atâția copii care nu au pe cineva alături, sunt atâtea locuri, monumente, spații de joacă etc care trebuie curățate...exemplele pot fi multe. Trebuie doar să ne implicăm.