De câteva zile am început o colaborare cu un ziar local, Gorj-Domino. Pe perioada Postului Mare voi publica în paginile acestui ziar articole pe care le consider folositoare creștinilor. Este o nouă modalitate de a fi în legătură cu domniile voastre. Vă mulțumesc și fie ca bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze în fiecare clipă!
http://www.gorj-domino.ro/sa-murim-pacatului-si-sa-inviem-dreptatii-a-inceput-postul-pastelui
Învierea Domnului este un eveniment unic în istoria lumii și îl așteptăm cu sufletele primenite în vremea postului. Paştele este una dintre principalele sărbători creştine și simbolizează victoria Mântuitorului Iisus Hristos asupra păcatelor şi asupra morţii, victoria Binelui asupra Răului, victoria credinței. Vă voi vorbi despre importanța postului, căci, de astăzi, intrăm în Postul Paștelui. Fie ca bunul Dumnezeu să vă lumineze mereu calea!
Purtăm în noi, spun Sfinții Părinți, o dorinţă nestinsă după înveşnicire, în perspectiva întâlnirii desăvârşite cu Dumnezeu în ceruri: „Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale”. În acest chip, fiecare an ne deschide în suflet bucuria unei noi învieri, care străbate până dincolo de moarte, în comuniunea desăvârşită cu Hristos, Biruitorul morţii. La ea ajungem însă cu multă osteneală de post, rugăciune, mai ales în perioada Postului Mare. (http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/traditia-postului-biserica-ortodoxa)
Postul Paștelui începe astăzi, este cel mai important, lung şi aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe, şi se va încheia la 20 aprilie, ziua când se va sărbători, anul acesta, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Postul cel mare aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul Iisus înainte de începerea activităţii sale mesianice. Postul Paştelui nu face altceva decât să amintească de vremea pe care oamenii au petrecut-o aşteptând să vină Mântuitorul lumii. Iar Învierea sa este cea mai mare minune a lumii: „Dintre toate minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos şi pe care Sfintele Evanghelii le numesc semne, Învierea Sa din morţi ne angajează efectiv şi într-un mod absolut în faptul că suntem mântuiţi în existenţa noastră concretă, deodată cu validarea reală şi permanentă a istoriei care – de acum ne este clar – nu mai înaintează înspre neant, şi nici spre colapsul final implacabil, ci spre slava şi înnoirea descoperite în Învierea lui Iisus Hristos” (Pr. Dumitru Stăniloae). De acum „istoria”, zice părintele D. Stăniloae, „nu se mai mişcă numai în planul mărginit, care nu ne-ar duce la nimic esenţial nou, ci ne pune în legătură cu un conţinut în care se comunică continuu istoriei conţinuturi noi”. Pe durata Postului Mare, creştinii ortodocşi trec printr-o perioadă specială de pregătire a trupului, dar mai ales a sufletului, pentru marea sărbătoare a Sfintelor Paşti.
Postul Paștelui începe astăzi, este cel mai important, lung şi aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe, şi se va încheia la 20 aprilie, ziua când se va sărbători, anul acesta, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Postul cel mare aduce aminte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul Iisus înainte de începerea activităţii sale mesianice. Postul Paştelui nu face altceva decât să amintească de vremea pe care oamenii au petrecut-o aşteptând să vină Mântuitorul lumii. Iar Învierea sa este cea mai mare minune a lumii: „Dintre toate minunile săvârşite de Mântuitorul Iisus Hristos şi pe care Sfintele Evanghelii le numesc semne, Învierea Sa din morţi ne angajează efectiv şi într-un mod absolut în faptul că suntem mântuiţi în existenţa noastră concretă, deodată cu validarea reală şi permanentă a istoriei care – de acum ne este clar – nu mai înaintează înspre neant, şi nici spre colapsul final implacabil, ci spre slava şi înnoirea descoperite în Învierea lui Iisus Hristos” (Pr. Dumitru Stăniloae). De acum „istoria”, zice părintele D. Stăniloae, „nu se mai mişcă numai în planul mărginit, care nu ne-ar duce la nimic esenţial nou, ci ne pune în legătură cu un conţinut în care se comunică continuu istoriei conţinuturi noi”. Pe durata Postului Mare, creştinii ortodocşi trec printr-o perioadă specială de pregătire a trupului, dar mai ales a sufletului, pentru marea sărbătoare a Sfintelor Paşti.
Postul minții și al sufletului
Și noi vom călători 40 de zile (perioada postului mare) ca să-L întâmpinăm mai întâi pe Hristos în Ierusalim, ca să fim prezenţi la patima Sa şi mai apoi să ne bucurăm de Învierea Sa. Dincolo de toate, trebuie ştiut că, deşi pentru mulţi legea postului este mai mult o lege a pântecului, pentru creştinii adevăraţi, acest legământ se face mai ales pentru minte şi suflet, căci „cel ce nu păzeşte măsura şi alegerea cu grijă a mâncării, nu poate să-şi păstreze nici fecioria, nici întreaga înţelepciune, nu-şi poate înfrâna mânia, se dedă leneviei, se face rob al slavei deşarte, sălaş al trufiei, pe care o bagă în om starea lui trupească ce apare cel mai adeseori din pricina mesei bogate şi ospătării până la saţ”. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că postul trupului este hrana sufletului. Tocmai de aceea, dacă postim trupeşte, trebuie să ne înfrânăm şi de la păcate. În zadar postim de la mâncare, dacă nu postim şi cu gura şi cu ochii noştri. Suntem datori să ţinem acest post al Paştelui ca să ne bucurăm de intrarea în rai, de Învierea Mântuitorului. Se cuvine să postim şi de cuvinte, să ne înfrânăm toate simţurile noastre. Postul trebuie întotdeauna însoţit de rugăciune şi milostenie: «Dă-i postului două aripi, rugăciunea şi milostenia, şi te va duce la Dumnezeu». Fără milostenie, fără rugăciune şi fără o stare de revenire în sine, aşa cum a avut Fiul cel pierdut, noi nu putem spori deloc în cer. De aceea trebuie să acordăm atenţia cuvenită acestei perioade de pocăinţă, cea mai importantă din tot anul bisericesc, perioadă în care noi ne putem întoarce la Dumnezeu.
Dumnezeu ne iubește!
M-am gândit să închei cu unele dintre cele mai frumoase cuvinte despre căutarea Lui Dumnezeu, vorbe ale unui OM însetat de Absolut, Părintele Dumitru Stăniloae („Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica”): „L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărţi, în idei şi simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Într-o zi am descoperit în scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii că e cu putinţă să-L întâlneşti pe Dumnezeu în mod real prin rugăciune. Și atunci L-am auzit spunându-mi: ÎNDRĂZNEȘTE SĂ ÎNȚELEGI CĂ TE IUBESC! Atunci, cu răbdare, m-am pus pe lucru. Astfel, am înţeles treptat că Dumnezeu e aproape, că mă iubeşte şi că umplându-mă de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalţi. Am înţeles că iubirea e comuniunea cu Dumnezeu şi cu celălalt. Şi că, fără această comuniune, lumea nu e decât tristeţe, ruină, distrugere, masacre. Să vrea numai lumea să trăiască în această iubire, și atunci ar cunoaşte viaţa veşnică…”.
Preot Dragomir Țicleanu
